Intru aceasta zi, cuvânt din Pateric

 

Am găsit, de multe ori, mai înainte, pomenirea unui mare stareț, care avea dar duhovnicesc, peste al cărui nume voi trece. Aici, voi spune, în cat de multe chipuri este judecata cea dreapta a lui Dumnezeu. Pentru ca acel stareț spunea așa: "Trecând eu printr-un oarecare loc, am auzit de un pustnic, care ședea în munte. Iar, după ce m-am suit acolo, am aflat pe călugărul acela și, cum l-am văzut, după arătarea chipului sau, am înțeles ca avea o viața lăudata. Și, luând seama, am stat cu el câteva zile. Și l-am văzut pe el stand acolo și petrecându-și viața călugăreasca, pe cat se putea, cu râvna. Și pe mulți dintre cei care veneau la dansul, din lume ii învăța și-i câștiga. Dar cel ce pe munte își câștigase petrecerea, dezlega la mâncări și la băuturi, ca și cum și-ar fi ascuns fapta lui cea buna și ca și cum ar fi fost pornit din dragoste și din ascultare, ceea ce era înșelăciune drăceasca și socotința sa trupeasca. Deci, așa petrecând, călugărul acela, peste putina vreme, s-a mutat din viața aceasta. Iar eu, nepricepându-mă ce se va alege din aceste doua petreceri ale lui, mă rugam lui Dumnezeu, sa-mi arate mie, oare, a fost primita lucrarea călugărului aceluia? Și l-am văzut pe el spânzurat cu capul în jos. Deci, văzând eu o taina ca aceea, m-am întors, cu întristare, precum se cădea, și, iată, altcineva mi-a zis mie: "Pentru ce te întristezi de aceasta? Ca Dumnezeu a auzit rugăciunea ta și ti-a arătat faptele călugărului. Ca picioarele lui, fiindcă erau neînălțate, aveau prețuire cereasca, drept aceea ele la cer se uita, iar mintea lui și celelalte, fiindcă aveau pământeasca și trupeasca înțelegere, pentru aceasta, către pământ privesc."

Același stareț, iarăși, se ruga lui Dumnezeu sa-i arate despre ucenicii lui cei morți. Ca a văzut pe doi dint-rînșii, la un loc foarte înfricoșător. Și, întrebându-i unul din ei a răspuns, zicând ca pe el l-a pierdut nesațiul pântecelui, iar, celalalt, zicea ca a avut gânduri nemărturisite și, pentru aceasta, a ajuns acolo. Iar, despre cel ce cu îndrăcirea pântecelui, zicea cineva, din stareții cei vechi, ca se dăduse foarte mult, fără de vreme la nesațiul pântecelui.

Iarăși, zicea acest stareț: "Aveam doi ucenici, călătorind împreuna cu mine. Și neîmpăcându-se cu chipul înțelegerii mele, mă tulburau pe mine, adeseori. Și, fiindcă îmi făceau mie împiedicare de la îndeletnicirea mea, cea după Dumnezeu, am socotit sa-i las pe ei și sa mă duc la o mănăstire, cu viața de obște, ca un începător străin, unde neavând nici o grija, sa pot afla îndeletnicirea, spre înțelegerea cea dumnezeiasca, care lucru l-am și făcut. Deci, petrecând în mănăstire trei săptămâni, nu făceam nimic de la mine, ci numai cele ce mi se porunceau mie, ca să mă pot îndeletnici cu dumnezeiasca înțelegere. Iar, după acele trei săptămâni, am văzut pe cineva în haina alba, venind către mine și având cu sine doua vase. Și-mi da mie vasul gol și a turnat puțin undelemn, din celalalt, în vasul pe care mi l-a dat gol. Apoi, i-am zis lui: Sa-mi dai mie celalalt undelemn. Iar el mi-a răspuns: "Ba nu, ca, pe cat ai lucrat, pe atât ai și luat". Și acestea le zicea pentru supunerea cea desăvârșita și pentru ascultarea cea binecuvântată. Și zicea starețul: "Oricât de puțin ar lucra omul, daca este cu dreptate, va lua plata de la Dumnezeu, numai sa lucreze cu credința ceea ce face, precum se cuvine." 

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

Instagram

    Facebook

    5 X 1000

     

     

    Știri din viața Eparhiei

     

    Nepsis

    NEPSIS

     
     

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     Agenda creștinului 2020

    Calendar 2020 pentru familia ta

     

    Tinerii ortodocși

    Numărul total de vizitatori

    11871760