Cartea pe care v-o prezentăm, la origini, se numea „Adunarea graiurilor și a învățăturilor celor de Dumnezeu grăite, a purtătorilor de Dumnezeu Părinți, din toată scrierea cea de Dumnezeu insuflată, adunată și cuviincios și prinosicios la iveală pusă, spre folosul celor ce vor citi, de Pavel, preacuviosul monah și ctitor al sfintei mănăstiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ce se numește Everghetinos[1].

Așadar, avem dinainte o adunare de apoftegme sau de povestiri cu un vădit înțeles moral pe care, inițial, cuviosul Pavel din Constantinopol le-a adunat de la părinții din timpul său și de la cei care i-au precedat pe aceștia. În Prolog este scris că „texetele sunt culese din manuscrisul descoperit în biblioteca Mănăstirii Cutlumuș de Sfântul și preaînvățatul Nicodim Aghioritul și tipărite apoi de acesta la Veneția, în anul 1783”[2].

Acest stareț a ctitorit o mănăstire închinată Maicii Domnului care se numea Everghetissa, adică „Binefăcătoarea”, de unde și numele colecției. Pentru viața și activitatea sa, Biserica îl prăznuiește la data de 16 aprilie, dată la care a trecut la Domnul în anul 1054.

Everghetinos-ul este cartea care, prin ceea ce tratează, are în vedere simbioza sufletului și a trupului, întrucât el este o sinteză a vieții practice a părinților. Ea se înrudește cu Patericul, Matericul, Filocalia și Viețile Sfinților și reprezintă o parte a Sfintei Tradiții. Faptul că părintele Ion Andrei Țârlescu a tradus și a așezat pe teme o parte din conținutul Noului Everghetinos, ne ajută mult în a găsi ușor citate legate de un anume subiect. Volumul său a fost editat de Cartea Ortodoxă, la Bacău, în 2014.

Dat fiind faptul că fiecare creștin este chemat să-și lucreze mântuirea, volumul se adresează tuturor, indiferent de pregătire, de treaptă socială, sau de activitate.

Cartea are 14 capitole care tratează teme precum: Iubirea față de Dumnezeu, Iubirea față de aproapele, Despre nădejdea în Dumnezeu, Despre credință, Despre pocăință, Despre Sfânta Împărtășanie, Despre lucru, Despre discernământ, Despre atenție, Despre bunele maniere, Omul duhovnicesc trage foloase și din lucrurile negative, Răutatea – ușor de înfăptuit; virtutea – greu de dobândit”, Despre îndrăzneală; etc.

Se cade să exemplificăm din capitolele de mai sus, astfel încât prezentarea să-și atingă scopul: „Odată, Avva Macarie a mers la oraș cu ucenicul său. Pe drum, așa cum mergeau ei, au auzit un copil mic, zicându-i mamei sale: - Mamă, un bogat mă iubește, dar eu nici nu vreau să aud de el, iar un sărac mă urăște, însă eu îl iubesc. Părintele s-a oprit și a ascultat cu mult interes discuția copilului cu mama sa. – Ai auzit ce a spus copilul? L-a întrebat pe ucenicul său. – Da, dar sunt cuvinte fără rost. – Deloc, a spus Cuviosul. Gândește-te că Domnul nostru, bogat în milă, ne iubește, iar noi nu facem ascultare de El. Iar diavolul fără a face vreun bine, care ne urăște și vrea în orice fel să ne facă rău, pe el îl urmăm și îi facem toate voile”[3].

Sunt demne de amintit câteva din citatele legate de studiul Scripturii, întrucât se poate să ne găsim în stadii ale vieții duhovnicești asemănătoare: „L-am văzut odată pe diavol cum stătea lângă chilia ucenicului meu, a spus un părinte înainte-văzător. Am aruncat o privire înăuntru, să văd ce face acela. În fața sa era deschisă Sfânta Scriptură, iar acesta era cufundat în studiu. Imediat ce a terminat de citit și a închis cartea, a și năvălit peste el diavolul, ca să-l ispitească”[4].

Tot cu referire la lectura Scripturilor este notat: „Sfinții scriitori ai Vechiului și Noului Testament, prin insuflarea Sfântului Duh, au scris cărți, spunea un părinte. Părinții au avut grijă să pună în aplicare cele scrise în viața lor. Următoarea generație le-au copiat și le-au închis în biblioteci”[5].

În legătură cu sfânta Spovedanie, amintim două citate din cele multe și deosebit de pilduitoare: „De nimic nu se bucură diavolul atât de mult, cât se bucură de monahul / creștinul care își ascunde gândurile la Spovedanie”, spunea odată un părinte. „Dacă ești deranjat de gânduri, sfătuiește-te cu un alt părinte, mărturisește-le la Spovedanie, ca să fii eliberat de acestea. Așa cum șarpele dispare, imediat ce iese din ascunzătoarea sa, tot așa și gândul cel rău dispare, imediat ce este răscumpărat”[6].

Deși este cam lungă, amintim aici și o întâmplare legată de lipsirea consimțită a omului de sfânta Împărtășanie: „Întâmplarea ce urmează o citim în biografia Cuviosului Macarie Egipteanul: Un tânăr desfrânat din Alexandria a fost captivat de frumusețea unei femei căsătorite, care era exemplu de cinste și de cumpătare. Fiindcă înțelesese că era cu neputință să o tragă în mrejele sale, a mers la un mag căruia i-ar fi dat câțiva bani, dacă ar fi reușit prin meșteșugul său întunecat, ca aceasta să-l placă. Însă nici așa nu a reușit ceea ce dorea. Atunci, magul, din răzbunare, a făcut ca tânăra să pară în ochii oamenilor ca o iapă. Așa a găsit-o bărbatul ei când s-a întors acasă. Foarte supărat din cauza acestui necaz, a chemat preoții să facă sfeștanie și să se roage pentru ea. Însă văzând că și în cea de a treia zi nu a putut să o liniștească pe biata femeie, a legat-o de gât și a dus-o la Cuviosul Macarie, al cărui nume de vindecător se răspândise în tot Egiptul.

Pe drum l-au oprit călugării și l-au întrebat unde o duce pe acea iapă. Astfel, bietul om, era nevoit să le spună tuturor necazul lui. Imediat ce au ajuns la schit, frații i-au spus Cuviosului că un om cu o iapă veneau spre el să-l vadă.

- Ce-și mai bate joc de voi diavolul! Le-a spus acela pe un ton aspru. Astfel vedeți voi creatura rațională a lui Dumenzeu. Eu o văd femeie, așa cum este ea în realitate! În cele din urmă, omul acela necăjit a ajuns la Cuvios, a făcut metanie părintelui, i-a povestit răul ce dintr-o dată îl cuprinsese. Cuviosul l-a ascultat cu multă durere, după care a pus apă într-un mic vas, s-a rugat, a binecuvântat apa și a stropit-o cu aceasta pe biata femeie. După aceea toți au văzut-o pe aceasta cu chipul ei real. Cuviosul le-a explicat că acel fenomen nu era nimic altceva decât o închipuire diavolească. După aceea i-a spus femeii ca pe un sfat:

- Să nu mai lipsești vreodată de la Biserică, atunci când se face Sfânta Liturghie, și să te împărtășești mai des, fiindcă acest rău care te-a găsit este că ai stat cinci săptămâni neîmpărtășită”[7].

Din cele de mai sus mai învățăm cât de importantă este dragostea dintre soț și soție, care are menirea de a fi după modelul jertfelnic al Mântuitorului; apoi este demnă de subliniat că lipsa vederii duhovnicești și a deosebirii duhurilor duce la judecăți sau păreri cu totul greșite față de alții. Nu mai puțin importantă este fapta cea bună a ascultării celui care este în necaz; deși nu reușim să-l ajutăm pe om în durerea lui, totuși ascultarea și împreună pătimirea cu dânsul, mângâie mult sufletele cele „necăjite și întristate care au nevoie de mila și ajutorul lui Dumnezeu”, după cum spune rugăciunea Bisericii. Iar prezența la liturghie ne aduce nouă creștinilor împărtășirea harică și reală cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului.

Iar în directă legătură cu Evaghelia Iubirii vrăjmașilor, găsim aceste sfaturi, al căror folos real, astăzi, este întărit și de medicină: „De fiecare dată când gândul îți fuge la persoana care te-a supărat, te-a jignit sau ți-a provocat pagubă de orice fel, forțează-te să-l consideri ca pe un binefăcător, ca pe un doctor trimis de Iisus Hristos ca să te vindece de nenumăratele răni pe care le ai. Te întristezi atunci când îți amintești de cel care ți-a făcut rău? Acesta este semnul bolii sufletești. Mulțumește-i celui care ți-a făcut rău și roagă-te pentru el. Gândește-te că se face motiv pentru ca tu să-ți dai seama de boala ta.

Învață să primești încercările prin care trec oamenii, ca și când ar fi leacuri vindecătoare trimise de Doctorul cel ceresc. Însă dacă te vei indigna împotriva lor, este ca și când ai spune lui Hristos: Nu vreau să primesc leacurile Tale. Prefer mai bine să trăiesc cu rănile mele sufletești”[8].

Nădăjduim că puținele, dar relevantele citate de mai sus, să ne determine în a ne hrăni sufletul constant din experiența Părinților, fapt care să ducă la o îmbunătățire a vieții în toate dimensiunile ei.

Cu toate doririle de bine, părintele Cristian Prilipceanu,

Departamentul de Misiune al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

           



[2]Pr. Porfirie Nichita, ieromonah (ed.), Noul Everghetinos pe teme, traducere de Ion Andrei Țârlescu, Cartea Ortodoxă, Bacău, 2014, p. 5.

[3]Ibidem, p. 435.

[4]Ibidem, p. 456.

[5]Ibidem, p. 456.

[6]Ibidem, p. 462.

[7]Ibidem, pp. 254-256.

[8]Ibidem, pp. 50-51.

 

Căutare

Apostolia

FTOUB Roma

 

Instagram

    Facebook

    5 X 1000

     

    I fondi del 5 per mille saranno utilizzati per diverse attività sociali: l'aiuto ai bambini e ai poveri, la cura dei senzatetto e dei malati, etc.

    Scrivi anche tu sulla dichiarazione dei redditi il C. F.: 97558250581

     

    Știri din viața Eparhiei

     

    Nepsis

    NEPSIS

     
     

    Reportaje EORI

     
     

    Vă Recomandăm

    Agenda/Diario pentru tine!ri 2019/2020

     Agenda creștinului 2020

    Calendar 2020 pentru familia ta

     

    Tinerii ortodocși

    Numărul total de vizitatori

    11910686