"Io vi do un nuovo comandamento: che vi amiate gli uni gli altri. Come io vi ho amati, anche voi amatevi gli uni gli altri." (Giovanni 13, 34)

Protopopiatul Lazio I - Atelier dedicat preoților și preoteselor

În data de 4 noiembrie, Parohia “Sf. Ier. Grigorie cel Mare al Romei” din Roma Torre Angela a găzduit primul atelier, cu titlul “Cultivarea atenției în context cotidian. Perspective neuroștiințifice și filocalice”, susținut de părintele diacon Sorin Mihalache, în cadrul seriei de ateliere și conferințe ce se vor desfășura în Săptămâna Misiunii în protopopiatele din Lazio și Campania.

Atelierul, dedicat preoților și preoteselor din protopopiatul Lazio I, a reunit 15 participanți și a durat de la orele 10 dimineața până la orele 19 seara, timp extrem de redus pentru tratarea unei teme atât de complexe, precum atenția în relația cu ceilalți și cu noi înșine.

Obiectivele acestuia au constat în furnizarea de informații despre mecanismele atenției, despre metodele de îmbunătățire a acesteia în paralel cu prezentarea dificultăților de concentrare, în funcție de care, toți cei prezenți, am fost invitați să ne autoanalizăm, în condițiile adecvate dezvoltării atenției și pluralitatea acțiunilor ce pot fi întreprinse pentru dezvoltarea ei.

Ideea generală a întâlnirii s-a conturat în cadrul unui discurs motivațional, în care părintele diacon a încercat trasarea unor direcții de acțiune pe care fiecare dintre noi ar fi util să ni le însușim.

Plecând de la faptul că atenția membrilor societăților moderne este nevoită să combată provocările contemporane, printre care cea mai agresivă este tehnologia, cu multitudinea de informații suprastimulante (s-a demonstrat că un om poate avea între 60.000 și 80.000 de gânduri pe zi) și a nevoii de a executa mai multe sarcini simultan (multitasking), omul zilelor noastre, pentru a-și ține atenția focusată pe ceea ce îl interesează este nevoit, tot timpul, să își supravegheze și să își redreseze atenția ori de câte ori simte că a deviat de la directia dorită, să fie mai concentrat pe prezent și mai puțin pe viitor sau pe trecut (în special, pe dimensiunea negativă a acestora) și, nu în ultimul rând, prin liniștirea gândurilor, distragerea de la ceea ce nu ne este de folos și retragerea în rugăciune: “E nevoie de liniștire, fiindcă ea păzește simțurile de zarva din afară și dă prilejul potrivit pentru ostenelile trupului și ale sufletului, făcând aceasta prin pacea pe care o dă grație zăbavei din ea, și grație vigilenței asupra trupului și a sufletului pe care o îngăduie, oprind prilejurile ce se năpustesc în mod obișnuit asupra cuiva…” (Sf. Isaac Sirul, Gânduri către cei însingurați); “Cel ce caută să se roage cu putere, trebuie să închidă ușa și să-și ridice mintea de la tot ce e deșert sau vremelnic, sezând într-o chilie liniștită, într-un colț retras” (Sf. Ioan Scărarul, Scara).

Valoarea de inedit a atelierului a fost conferită de melanjul de informații din medicină, tehnologie și teologie, avându-i ca sursă pe Sfinții Părinți filocalici și nu numai, dar și de jocurile individuale sau de echipă ce au pus accent pe antrenarea atenției într-un timp determinat. Acestea, alături de momentele de introspecție la care, inevitabil, atelierul ne-a determinat să apelăm, au reprezentat cel mai bun test pentru a verifica nivelul la care fiecare dintre noi se află și, în același timp, am putut lesne înțelege faptul că atenția angrenează totalitatea resurselor noastre interioare și exterioare, mai exact mintea, corpul și emoțiile aflându-se în sine sincron, așa cum bine se exprima părintele diacon Mihalache, adică într-o perfectă armonie.

De asemenea, un alt subiect care ne-a suscitat foarte mult atenția, deja aflată la cote înalte, a fost legat de relația dintre mișcările corpului și atenție, explicație provenită din neuroștiință, fapt care a facilitat extrapolarea spre sfera teologică, prin intermediul celui mai reprezentativ gest sau postură în spiritualitatea creștină și anume, metania care, așa cum părintele afirma, reprezintă o combinație între umilință și demnitate, o formă de dârzenie a  corpului nostru, prin care creștinul reușește să își mențină mintea trează spre rugăciune: “Nu ocoli plecările genunchilor. Căci plecarea genunchilor închipuie căderea păcatului și prilejuiește mărturisirea lui, iar ridicarea înseamnă pocăință, închipuind făgăduința unei vieți întru virtute…” Sf. Teolipt al Filadelfiei – Filocalia 7).

Să ne plecăm genunchii Domnului pentru binefacerile și bucuria pe care ni le-a adus prin prezența părintelui diacon Sorin Mihalache în mijlocul nostru! Domnul să verse neîncetat, prin pronia Sa, asupra noastră, trezvia neîncetată a atenției cea mântuitoare!

 

A consemnat preoteasa Simona Preda

 

 

Portalul EORI

Ricerca

{{#image}}
{{/image}}
{{text}} {{subtext}}

5X1000

 

 
 

Calendario ortodosso

 

Apostolia

Reportage EORI

 
 

Buona parola

Numero di visitatori

2836307