24 Ianuarie și Ziua Culturii Române, sărbătorite în Sicilia la Catania

"Hai să dăm mână cu mână,

Cei cu inima română!"

În biserica parohială "Sfânta Muceniță Agata"din Catania, duminica a treizeci și doua de la Rusalii, a sosit odată cu Sfânta Liturghie și alaiul ei… Sfânta Împărtășanie, predica părintelui paroh, bucuria de a fi cu Hristos, bucuria de a îmbrăca straiele românești în zi de sărbătoare, alături de alți semeni.

În partea a doua a zilei, a urmat Festivalul "DOR DE EMINESCU".

Așa cum doar în limba noastră întâlnim cuvântul DOR, tot așa Eminescu rămâne unic și reprezintă un simbol al literaturii române și al culturii neamului nostru.

Astfel poetul național a fost omagiat prin vers și cânt pretutindeni în aceste zile, acolo unde trăiesc români, în cazul nostru până în îndepărtata Sicilie, la Catania.

La început s-au împărțit credincioșilor foițe cu cele 98 de strofe ale Luceafărului și fiecare a rostit rând pe rând, câte o parte.

Trecerea de la realitatea de zi cu zi, la sferele cele înalte ale poeziei, s-a făcut greu.

Mai întâi enoriașii erau timizi, chiar stângaci.

Dar încet ,încet, cu ajutorul slovelor de aur, îmbrăcate în suavele acorduri ale celor 2 viori, mânuite cu măiestrie de tinerii români talentați, emoția a pătruns în gând și suflet și clipele au primit lumina luceafărului celui de sus.

Alte versuri eminesciene s-au auzit la 3000 de km de România și odată cu ele, au năpădit aducerile aminte despre copilăria ..."cu pădurea ei cu tot" ... au revenit în minte toate valurile vieții lor, ce au frânt catargele visurilor ce nu au mai devenit realitate.

Vreme trece, vreme vine!

Copiii de la școala parohială s-au pregătit timp de o lună și au ilustrat în culori, poezia "SOMNOROASE PĂSĂRELE" și cu mare veselie au cântat aceste versuri.

Sub îndrumarea profesoarei Geta Ichim, ei au lucrat obiecte populare tradiționale și au făcut mai multe expoziții cu tema ROMÂNIA ESTE ȚARA MEA!

Așa am sărbătorit ZIUA CULTURII ROMÂNE, prin -FESTIVALUL DOR DE EMINESCU!

În partea a doua a spectacolului s-a prezentat sceneta MOȘ ION ROATĂ ȘI UNIREA, pentru a sărbători Unirea Principatelor Române: Moldova și Țara Românească, din anul 1859.

Copiii și părinții lor au fost protagoniștii.

Aceasta datorită începutului noului an 2020, închinat familiei creștine.

Nu știm sigur cine a avut cele mai mari emoții...părinții care au interpretat rolul de boieri, sau cei mici ce au avut rolurile țăranilor! Moș Ion Roată - unul dintre tătici - a avut ca de obicei succesul cel mai mare!

Multe amintiri au revenit în mintea ascultătorilor: orele de istorie, personalitatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și începutul României moderne, toate învățate la școală, pe vremea când toți românii erau acasă.

Copiii au învățat pentru prima oară lecția unirii, pe când adulții au repetat-o încă și încă o dată.

Poate vom reuși până la urmă să ne-o însușim!

"Unde-i unul nu-i putere,/

la nevoi și la durere,/

Unde-s doi puterea crește

Și dușmanul nu sporește."

Steagul lung de 10 m, în culorile: roșu, galben și albastru, a unit mâinile obosite de trudă ale românilor adunați la biserică.

Și cu toții, moldoveni, olteni, ardeleni sau dobrogeni, au dat mână cu mână, ca români adevărați ce sunt.

O horă mare au făcut în piața din fața bisericii și fiecare din cei aflați cu mâinile întinse, s-a gândit la cei dragi aflați departe.

Deși versurile erau pline de avânt, glasurile lor erau triste, căci dorul de țară pusese stăpânire pe sufletele lor.

Nu poți fi vesel, sărbătorind unirea pe un pământ străin! Poți doar să-ți dorești și mai mult să te întorci acasă.

Ce-ți doresc eu ție,dulce Românie!!

Părintele paroh Mihai Gabriel Ichim a mulțumit tuturor celor de față, a încurajat comunitatea românească pentru a fi în unire, dar nu orice unire, ci doar cea care duce spre fapte bune, mântuitoare.

A felicitat participanții la aceasta mare sărbătoare și a invitat întreaga adunare la prăznuirea hramului Sfintei Agata, ce va fi celebrată duminica viitoare.

Plecând de la biserică… ne-au rămas în minte glasurile de copii ce răsună ca niște clopoței:

"Vorbiți scrieți românește,

pentru Dumnezeu!"

A consemnat preoteasa Geta Ichim