Detalii

Accesări: 472

Moment de bucurie al parohiei “Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel” din Vasto

Vineri 26 iulie 2024, Parohia Ortodoxă Română din Vasto a prăznuit cel de-al optulea hram de la înființare. Din anul 2017, prin binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, creștinii ortodocși din acest oraș îl au ca ocrotitor pe Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, bine-cunoscut ca tămăduitor de boli și făcător de minuni, ocrotitor al familiilor și mijlocitor al celor care nu pot avea prunci.

În prima parte a zilei am avut bucuria de a împreună-sluji Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în sobor de către frații preoți din protopopiatul Abruzzo Molise, iar răspunsurile la Dumnezeiasca Liturghie au fost date de către copiii școlii parohiale „Laboratorul Credinței” din Vasto. Obiectivul major al școlii parohiale este acela de a oferi copiilor cât și adulților posibilitatea de a cunoaște valorile spirituale și culturale ale poporului român.

Cu ocazia acestui moment festiv s-a făcut și încheierea proiectului Școala Parohială- Laboratorul Credinței-2024. Acest proiect al parohiei noastre s-a desfășurat în incinta bisericii parohiale, tocmai pentru a concentra eforturile parohiei asupra coagulării mediului cultural-social-educativ care să permită dezvoltarea armonioasă a tinerilor români din Vasto. Departamentului Românilor de pretutindeni a finanțat întregul proiect, în cadrul căruia zeci de tineri au beneficiat de o formare în spiritul valorilor naționale-românești, care în viitor vor întări bazele lor pentru a putea reprezenta România în Europa.

La încheierea proiectului putem nota rezultatele majore în rândul copiilor cum ar fi îmbunătățirea abilităților de comunicare în limbă română, familiarizarea cu personalitățile și exemplele pozitive ale istoriei și culturii române, creșterea stimei de sine a tuturor copiilor și părinților implicați.

Mulțumim întregii echipe de implementare a proiectului, a tuturor colaboratorilor și autorității finanțatoare Departamentul Românilor de pretutindeni.

Mulțumim lui Dumnezeu și Sfântului Cuvios Ioanichie pentru această frumoasă zi petrecută împreună!

Detalii

Accesări: 384

Un loc în care asculți tăcerea - munții Calabriei

Impresii din călătorie ale copiilor din parohia ”Sfânta Muceniță Agata” Catania

Timp de 4 zile copii din parohia Sfânta Muceniță Agata, însoțiți de părinții lor au participat în pelerinajul organizat de părintele paroh Mihai Gabriel Ichim, pe urmele pustnicilor ortodocși ce au trăit în peșterile Calabriei.

Iată câteva impresii prețioase scrise din inimi curate de copiii participanți!

G, 13 ANI

"Călătoria noastră în Calabria, sau ar trebui să spun mai corect, orășelul liniștit Stilo, a fost plină de atât de multe momente incitante și priveliști uluitoare, încât cu greu s-ar putea crede că am realizat atât de multe în doar câteva zile.

Înainte de a continua să descriu numeroasele locuri pe care le-am vizitat acolo, permiteți-mi mai întâi să spun că nu am fi putut face nimic din toate acestea fără dragul nostru preot și doamna preoteasă.

După două ore de mers cu mașina, am ajuns la Messina, așteptând ca puternicul feribot să ne îmbarce în portul sicilian.

Nu după mult timp am navigat peste marea albastră cristalină cu valuri legănate, îndreptându-ne spre marea peninsulă.

Cu toate acestea, destinația noastră în celebra cizmă nu era pentru marile orașe: Roma sau Napoli, așa cum s-ar gândi majoritatea oamenilor. Nu, era pentru zona micului oraș Stilo, surprinzător, cuibărit în munții falnici din Calabria.

În pelerinaj m-a impresionat frumoasa mănăstire ”Sfântul Ioan Secerătorul”, așezată în vârful munților.

Drumul până acolo a fost spectaculos pe o șosea abruptă, proaspăt asfaltată.

Locul sfânt era atât de pașnic și liniștit de-a dreptul încântător. Era o biserică minunată și trei chilii mici, precum și un clopot minunat în fața bisericii, care avea încrustat pe el o icoană a Maicii Domnului... pur și simplu încântător.

În interiorul bisericii zidurile erau împodobite cu numeroase icoane… în altarul acesteia era o icoană străveche a hramului bisericii… Sfântul Ioan Secerătorul.

M-a uimit candelabrul aurit din fața sfântului altar, care, spre deosebire de majoritatea celorlalte de astăzi, nu avea becuri ci lumânări, precum și icoane pictate pe marginea interioară a acestuia.

Sculpturile de pe ușile altarului înfățișau și legendarul pelican… o pasăre care, atunci când eclozează ouăle, șerpii vin imediat să mănânce puii, din acest motiv pasărea nu părăsește cuibul și hrănește puii din coasta sa, ajungând să-și sacrifice viața pentru ca puii să trăiască… la fel ca Phoenixul.

Înainte de a ajunge la ușile altarului, în fața icoanelor părintele stareț ne-a arătat locul unde a fost mormântul sfântului Ioan Secerătorul. Atunci am spus în gând: ”-Sfinte Ioane, ajută-mă!”

A doua zi am plecat dis-de-dimineață pentru a ne îndrepta către biserica Santa Maria della Stella... iar in interiorul unei peșteri incredibile preotul a săvârșit Sfânta Liturghie.

Aici doamna preoteasă ne-a arătat cum comunicau creștinii între ei pentru a vedea dacă sunt sau nu dușmani... desenând un pește.

Ea a mai explicat că, dacă ai lua primele litere ale lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul, în greacă, ai fi scris cuvântul pește.

Interiorul acestei grote înalte avea multe icoane decolorate pictate pe pereții ei de către creștinii, care cu mult timp în urmă, s-au ascuns acolo.

În spatele ei erau scări care duceau afară și, în cele din urmă, spre o potecă drăguță care ducea la parcare.

Această cale avea 14 opriri de-a lungul ei și fiecare dintre aceste opriri conținea o icoană care descria una din arătările Domnului nostru Iisus Hristos după Înviere.

Mi-a plăcut în mod deosebit această cale cu icoane, pentru că a fost atât de inspirat cineva să se gândească să doneze acestea pentru a face totul și mai frumos și mai special.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, am mers la un picnic în pădure, nu departe de biserică. A fost ca o adevărată petrecere gustând multe bunătăți, căci ni se făcuse foame.

În cele din urmă, mai târziu, seara am vizitat o biserică și, nu departe de ea, un castel normand.

Ne-am îmbrăcat în rochii lungi de prințese înainte de a pleca și am vizitat o mică biserică în care, deși toate icoanele erau catolice, se putea vedea că fiecare icoană fusese pictată peste una ortodoxă. Aici preotul și preoteasa au cântat un cântec frumos.

Castelul normand a fost construit pe o stâncă incredibil de înaltă. În timp ce am urcat pe coasta muntelui, m-am speriat destul de mult de pericolele care s-ar putea întâmpla și, în unele părți, nu am putut să mă uit.

Am văzut spre mirarea mea că mai aveam destul de mult de parcurs, până am ajuns la castel: pe jos.

Încă o dată, spun că nu am fi putut face asta fără părinte și doamna preoteasă.

Am urcat pe stânca abruptă și de mai multe ori ne-am întrebat cum ar putea o prințesă, în toate straiele și straturile rochiei ei, să ajungă în vârf de munte.

Cu toate acestea, eforturile noastre au fost bine răsplătite. Chiar înainte de a intra în castel, am fost răsplătiți cu o priveliște spectaculoasă de pe vârful muntelui.

Prin ceață se vedeau două orașe de fiecare parte... dintre care unul era Stilo.

Departe, în depărtare, era marea sărată și peste tot erau munți dens împăduriți.

Un lucru care m-a îndurerat a fost că un râu imens, care ar fi fost frumos să-l vezi plin de apă, era complet secat.

Curând am ajuns în vârf. După ce am găsit drumul spre ruinele bisericii din castel, preoteasa ne-a ținut o lecție foarte importantă despre darurile primite de noi la botez și armura lui Dumnezeu.

Preotul însuși ne-a prezentat armura, îmbrăcat într-o mantie stacojie, purtând un scut fioros și o sabie, printre altele. Părintele ne-a vorbit despre coiful mântuirii, sabia Duhului, platosa credinței si centura adevărului, pentru a merge întotdeauna după Cuvântul Evangheliei.

Am explorat rapid diferitele încăperi și ne-am întors curând înapoi.

Acest lucru a fost deosebit de dificil pentru că drumul era abrupt și cărările ondulate te făceau să te uiți pe unde ai pășit.

Cu toate acestea, nu aveam de ce să mă tem, pentru că părintele m-a ajutat cu inimă bună până la capăt, încurajându-mă să-l iau de braț ca sprijin.

Această călătorie minunată la Stilo este una dintre cele mai memorabile din viața mea. Nu numai că am ajuns să vizităm locuri emoționante, dar am fost, de asemenea, însoțiți de alți prieteni de la biserică în frunte cu părintele și doamna preoteasă, totul contribuind la reușita pelerinajului."

                                                                *

Ș., 10 ANI

"Mi-a plăcut mult în vârful muntelui unde am descoperit castelul.

M-am simțit ca o adevărată prințesă în rochia lungă, albastră, pe care am   purtat-o, ținând în mâini și steagurile de luptă.

A fost greu de urcat, dar ne-am bucurat când am pășit în interiorul ruinelor.

Doamna preoteasă ne-a povestit despre importantele daruri primite la botez de la Duhul Sfânt, pe care trebuie să le transformăm în virtuți. A fost foarte frumos!"

                                                             *

D., 9 ANI

"Mie mi-a plăcut tot...tot...

Mi-a plăcut că acolo unde eram cazați ne-am jucat cu măgărușii, cu purceii și găinușele.

Mi-a plăcut la castel că am fost prințese adevărate, mi-a plăcut pe cărările de munte, apoi la izvor că ne-am jucat cu multă apă.

Foarte mult mi-a plăcut întâlnirea cu părintele de la mânăstire...

Și la grote a fost frumos, chiar dacă mi-a fost un pic frică.

Aș mai vrea astfel de drumeții!"

*

H., 12 ANI

Am fost impresionată de mănăstirea retrasă și frumoasă. Odată ce am parcat, am mers pe o potecă îngrijită care se deschidea spre o zonă centrală. Pe o parte era o biserică frumoasă, când am pășit înăuntru, am fost uimită de frumusețea și cuvioșia bisericii.

 Mânăstirea poartă hramul ”Sfântul Ioan Secerătorul”. Preotul este foarte drăguț.

 În jos, după zona centrală, se observau căsuțele în care locuiesc cei 4 călugări, iar dacă cobori un șir lung de scări, ajungi la o peșteră și la un râu secat în care a stat Sfântul Ioan. Nu voi uita niciodată timpul petrecut la mănăstire."

Aceste minunate impresii de călătorie, ne duc cu gândul la cuvintele Mântuitorului... DE NU VEȚI  FI CA PRUNCII, NU VEȚI INTRA ÎN ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR!

A consemnat preoteasa Geta ICHIM

Mănăstirea Bivongi

Pe urmele Sfinților din Calabria 

Sf. Liturghie în Peștera Montestella

Armura Lui Dumnezeu - Castelul din Stilo 

Detalii

Accesări: 760

Prima zi din Tabăra de Vară  a "Școlii Mitropolitul Dosoftei al Moldovei" din localitatea montană San Quirico Pescia         

( Montecatini Terme)

Săptămâna aceasta, la Școala "Mitropolitul Dosoftei al Moldovei", din localitatea montană San Quirico Pescia, are loc tabăra pentru copii " Zâmbet de copil" organizată de parohia Sfânta Muceniță Pelaghia din Montecatini Terme.

Încă din prima zi, copilașii, au avut parte de multe surprize și au participat la diverse activități, care le-au umplut chipurile de zâmbete și bucurie!

Tabăra va continua zile acestea și va avea în program activități dedicate cunoașterii mediului înconjurător, jocuri și cântece românești, precum și valorificarea identității culturale și religioase ale poporului român!

Detalii

Accesări: 535

Pelerini din Catania, pe urmele eremiților ortodocși din Calabria

În săptămâna premergătoare sărbătorii sfântului prooroc Ilie Tesviteanul, părintele paroh Mihai Gabriel Ichim din Catania, însoțiț de un grup de credincioși și copiii acestora, a realizat un pelerinaj de 4 zile în Calabria.

Obiective religioase:

Descoperirea urmelor lăsate de eremiții ce au trăit în peșterile din Regio Calabria .

S-au vizitat:

1.      Peștera din Melicucca în care a trăit sfântul Ilie Speleotul în secolul X, ce a adunat în jurul său 150 de viețuitori.

2. Biserica bizantină-perlă a orasului Stilo, din secolul IX "La Cattolica" - numele grec al acesteia arată  locul central  în care se întâlneau în fiecare duminică la sfânta Liturghie, pustinicii ce trăiau în peșterile din împrejurimi.

3. "Eremo Madonna della Pastorela" pe  muntele Consolina - o grotă în care se rugau pustnicii ce se ascundeau de persecuția musulmană.

4.  Mânăstirea ortodoxă română din Bivongi  în care părintele stareț Iustin ne-a povestit viața și minunile sfântului Ioan secerătorul ce ocrotește acest așezământ.

5. Montestella -  o impresionantă peșteră săpată în adâncime, în care am săvârșit SFÂNTA LITURGHIE, asemenea pustnicilor ortodocși ce trăiau odinioară aici.

Lumina soarelui ce străbate grota, lasă vederii și azi pe  pereți  fresce pictate în vremea eremiților.

Aici s-au putut desluși chipurile Maicii Domnului, al Mântuitorului și al arhanghelului Mihail.

Cu bucurie sfântă am primit Sfânta Împărtășanie chiar sub fresca ce o înfățișa pe sfânta Maria Egipteanca primind din mâna părintelui Zosima ca și noi: Trupul și Sângele Domnului.

Obiective turistice:

1. Castelul normand din Stilo

2. Parcul arheologic din Locri

Într-un peisaj mirific plin de istorie și credință părintele și preoteasa au putut prezenta copiilor de la școala parohială prezenți în excursie, informații importante pentru viața creștinului.

La castelul normand ce stă de strajă orasului Stilo de mii de ani,  am descoperit icoana sfântului Gheorghe- purtătorul de biruință- în capela rămasă  printre ruine.

Aici, după un urcuș anevoios, în vârf de munte, la apus de soare,  în bătaia vântului, în lumea legendelor și a basmelor, am recapitulat istoria mântuirii, rolul creștinului și scopul vieții acestuia.

Am îmbrăcat costume asemenea celor ce trăiau  in castel odinioară și am  desfășurat un moment artistic cu jocuri de rol, în  care  s-au prezentat virtuțile creștine și lupta de zi de zi a  creștinului  pentru  a le dobândi sub pavăza credinței.

Îmbracate în prințese fetele au avut stindarde cu cele 7 daruri ale Duhului Sfânt, iar părintele folosind armura unui soldat  a prezentat armura lui Dumnezeu : coiful mântuirii, platoșa dreptății, sabia cuvântului dumnezeiesc, scutul credinței, centura adevărului și încălțămintea care să ne conducă pe drumul Sfântei Evanghelii...toate acestea  necesare în viața de creștin, pentru a câștiga mântuirea în lupta cu cel rău...așa cum scrie sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni, cap 6, 16-18:

 "Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.

Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,

Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.

În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii."

Pelerinajul s-a desfășurat într-un peisaj de o frumusețe uluitoare, regiunea aflată între marea Ionică și  munții împăduriți, împodobiți cu izvoare, cascade, prăpăstii, poteci ademenitoare și albia secată a râului Stilo ce împrejmuiește zona.

Copiii  au alergat în pădure, s-au bălăcit în apa de izvor, au cules ierburi, au urcat pe poteci abrupte pline de pietre, s-au jucat cu măgăruși, pisici și câini, au dat de mâncare purceilor și găinilor, au mâncat miere din stupii pe care i-au gasit in agroturismul de la cazare.

Dar în același timp s-au  familiarizat și cu alfabetul grec și modul în care creștinii primelor veacuri din timpul persecuțiilor se recunoșteau între ei, folosind semnul grafic al peștelui, au aflat multe minuni și povestiri despre viața si minunile pustnicilor ce au propovăduit Ortodoxia pe aceste meleaguri.

După 4 zile am părăsit tărâmul plin de istorie și credință al Calabriei.

Viețile eremitilor greci ce au ales să trăiască în condiții atât de vitrege în peșteri, pentru a-L mărturisi pe Hristos, au impresionat pelerinii din parohia " Sfânta Mucenița Agata" din Catania .

 În  sufletele lor au rămas încrustate asemenea literelor grecești săpate în stâncă, amintiri, trăiri, dorințe sfinte pentru  veșnicie.

Credința și viața pustnicilor ce au trăit în liniștea și asprimea  pustiei, ne demonstrează că noi putem căuta apropierea de Dumnezeu, și în pustiul lumii desacralizate de astăzi, în viața plină de ispite și greutăți.

A consemnat preoteasa Geta ICHIM

Detalii

Accesări: 601

Pe urmele Sfintei Cristina

“Străluci-vor în ziua răsplătirii și ca niște scântei care se lasă pe miriște, așa vor fi.” (Cartea înțelepciunii lui Solomon, cap 3)

Și în acest an Dumnezeu ne-a învrednicit cu smerenie și cu dragoste să ajungem la Bolsena pentru a cinsti pe Sfânta Cristina, prăznuită în 24 Iulie de către Biserica Ortodoxă, fecioară și martiră în timpul marii persecuții a lui Dioclețian. Astfel parohiile Montefiascone și Arezzo duminică după Sfânta Liturghie au poposit în biserica Sfânta Cristina din Bolsena unde s-a săvârșit Acatistul sfintei, iar Părintele Aron Horciu de la Montefiascone a ținut un cuvânt despre viața sfintei.

A urmat și o scurtă vizită în catacombele creștine, descoperite în anul 1880 unde mulți creștini care au mărturisit pe Hristos așteaptă învierea.

A consemnat Psa. Cristina Lișman Horbaniuc

Detalii

Accesări: 395

Pelerinaj Sfântul Apolinarie Ravenna I

Duminică, 21 iulie 2024, ca în fiecare an, în Parohia Sf. Mare Mucenic Gheorghe - Ravenna I, cu ocazia Sfântului Apolinarie, sfântul protector al Ravennei, am organizat un pelerinaj la monumentele cu mozaic!

La acest eveniment au participat 70 de persoane, bucurându-ne şi de prezența, ȋn mijlocul nostru, a domnului consul general Edmond Neagoe.

Ghidajul a fost făcut de părintele paroh Dan Gavril Vesea, vizitându-se frumoasele monumente ale orașului: San Vitale, Galla Placidia, Sant'Apollinare Nuovo, Batisterul Ortodox, și Museul Arcivescovile cu Capela Sfântului Andrei .

Slavă Domnului pentru toate binecuvântările revărsate asupra noastră!

Pr. Dan Gavril Vesea, Ravenna

Detalii

Accesări: 369

Sfântul Ilie Tesviteanul - ocrotitorul ortodocșilor români din Verona.

Anul acesta românii ortodocși din Verona au prăznuit pentru a douăzeci și patra  oară hramul parohiei.

După Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și închinarea la moaștele Sfântului Ierarh Zenon, ale Sfântului Luca al Crimeei și ale Sfântului Patapie,  s-a sfințit prima dintre cele trei troițe din curtea bisericii, cu icoana Sfântului Proroc Ilie, executată  în tehnica mozaic de părintele Nicolae Secită, de la Mestrino.

Detalii

Accesări: 677

Mai aproape de cer - 106 copiii și tineri români din Italia participa la Taberele Arc de la Mânăstirea Caraiman

În perioada 16-23 iulie, un grup de 106 de copii și tineri de la mai multe Parohii din Episcopia Ortodoxa Română a Italiei, participă la Tabăra Arc de la Mănăstirea Caraiman organizată de către Departamentul pentru Românii de pretutindeni, prin contribuția Guvernul României.

Citește mai departe >>>

Detalii

Accesări: 589

Prima serie a Taberelor ARC la Mănăstirea Caraiman-Bușteni

În perioada 9-16 iulie 2024, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop Siluan și cu sprijinul Departamentului Românilor de Pretutindeni, a fost organizată prima ediție a ”Taberei ARC de spiritualitate, credință, istorie, limbă română și geografie”, care a avut loc la Mănăstirea Caraiman din localitatea Bușteni, păstorită de părintele stareț David. Mănăstirea Sfânta Cruce este un loc generos, deosebit, care se află la poalele Muntelui Caraiman, care se află sub binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel și oferă spații de cazare, săli de conferințe, spații de joacă, dar și condiții de rugăciune și liniște, tuturor creștinilor ortodocși, de toate categoriile de vârstă.

Această primă ediție a avut ca și coordonator pe doamna Felicia Crăciun de la Departamentului Românilor de Pretutindeni, o persoană deosebită, implicată misiunii cu tinerii, care prin dedicația și pasiunea ei ne-a oferit o săptămână de neuitat. La această primă ediție a taberelor ARC, au participat peste 100 de copii. Astfel, participanți din Italia au fost: Parohia San Bonifacio, Parohia Milano Nord-Monza, Parohia Trani, alături de alte două grupuri din Republica Moldova din Raioanele Slobozia Mare și Filipești.

Pe toată durata taberei, copiii au avut parte de activități cu caracter creștin, cultural, sportiv și de recreere. Fiecare zi începea și se sfârșea cu rugăciunile de dimineață și de seară. Au fost programe diferite, unde profesorii de licee și școli generale s-au ocupat de orele de istorie, literatură, geografie, muzică, pictură și bineînțeles nu au lipsit catehezele unde au fost abordate diferite teme despre rugăciuni și învățături despre sfinți. Două zile au fost dedicate excursiilor, fiind vizitate: Castelul Peleș, Castelul Pelișor, Casa Memorială a lui George Enescu și Muzeul Cinegetic Posada.

Ceea ce a caracterizat această tabără a fost posibilitatea tinerilor creștini ortodocși de a se exprima pe diferite teme, unde s-a vorbit despre: integrare, comuniune, patriotism, societatea contemporană, despre rugăciune, prezența şi rolul tinerilor și copiilor în societatea de astăzi, precum și alte subiecte care-i preocupă pe ei. Ceea ce am mai constatat este faptul că tinerii și copii au nevoie de libertatea de a se exprima, de a se juca, de se manifesta, dar mai ales ei vor să fie ascultați și înțeleși. Sâmbătă seara, o mare parte din ei sau spovedit, iar duminică îmbrăcați în costume populare tradiționale, specifice zonei din care provin, au participat la Sfânta Liturghie și sau împărtășit din trei potire. În penultima seară fiecare grup a prezentat un spectacol artistic sau cultural, au fost recitate poezii, cântece, pricesne și ceea ce a fost impresionant pentru noi a fost faptul că sub îndrumarea și pregătirea domnului profesor de muzică Lupu Valentin, au reușit să interpreteze patru cântece în aceleași armonii. Bineînțeles nu a lipsit nici focul de tabără, iar ultima zi a fost dedicată concluziilor. Mulțumim și felicitări domnului Ministru Secretar de Stat al Românilor de Pretutindeni, dl. Gheorghe Florin Cârciu și echipei sale, care vor aduna în acest an, în Taberele ARC un număr record de peste 6500 de copii și tineri. A fost o experiență unică din viața noastră unde atât adulții, cât şi tinerii am avut ocazia să ne rugăm, să ne cunoaștem, să comunicăm, să învățăm lucruri noi și să ne bucurăm de acest loc binecuvântat de Dumnezeu, care este Mănăstirea Caraiman.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

A consemnat preoteasa Ingrid-Iolanda Nacu

Parohia Toți Sfinții, Monza, Italia

Detalii

Accesări: 638

Tabăra Arc de la Mănăstirea Caraiman a ajuns la sfârșit

Marți, 16 iulie, s-a încheiat Tabăra Arc de la la Mănăstirea Caraiman, la care a participat și un grup de 28 de copii din Parohia Sfântul Mucenic Bonifatie din Protopopiatul Triveneto II al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Tabăra a fost organizată de către Departamentul pentru Românii de pretutindeni în colaborare cu Patriarhia Româna, cărora le aducem sincere mulțumiri pentru frumoasa organizare.

În cadrul acesteia, peste 100 de copii din 5 comunități parohiale (3 din Italia și 2 din Republica Moldova) au avut bucuria de a petrece împreună o săptămână, de a lega prietenii, de a vizita locuri încărcate de semnificații pentru istoria neamului nostru și de a practica diferite sporturi.

Toate acestea, dimpreună cu  participarea la momentele de rugăciune și scurtele cuvinte de învățătură, sperăm să fie semințe bune, care să încolțească și să rodeasca peste timp în viețile copiilor și ale noastre.

Dumnezeu să binecuvinteze România și pe românii de pretutindeni!

A consemnat Pr. Daniel Stîngă