rss

Detalii: Accesări: 622

Activități muzicale a școlii parohiale ”Sfânta Lucia” în perioada Postului Mare

“ Cântați Domnului tot pământul!” (Ps.95,1)

“Cântați Domnului cântare nouă!” (Ps. 95,1)

“Cântați Dumnezeului nostru, cântați!”(Ps.46,6)

“Toată suflarea să laude pe Domnul!”(Ps.150,6)

Biserica îl slăvește pe Domnul de veacuri în cântări duhovnicești, așa cum ne îndeamnă cuvintele Sfintei Scripturi. Îngerii din ceruri îi cântă lui Dumnezeu cu cântări neîncetate imnul “Sfânt,Sfânt,Sfânt Domnul Savaot!”... întreaga fire și întregul Univers creat de Dumnezeu cântă Domnului, prin glasul lui cel tainic.

Păstorii din Betleem îi aud pe îngerii slavoslovind lui Dumnezeu celui întrupat cântări duhovnicești. La fel ca și îngerii și noi înălțăm înaintea Domnului rugăciuni cântate pline de dragoste, recunoștință și pocăință, după cum ne îndeamnă psalmistul: “Cântați-I Lui, lăudați-L pe El și spuneți toate minunile Lui! (Ps.104,2)

Iar sfântul apostol Pavel ne învăță : “Vorbiți între voi în psalmi și în laude, și în cântări duhovnicești lăudând și cântând Domnului în inimile voastre”(Efes.5.19)

Pornind de la aceste versete din Scriptură citate mai sus, ne-am propus să-i învățăm pe copii în această perioada de carantină, diverse cântecele duhovnicești, precum și pe cele de la Sfânta Liturghie, începând cu Antifoanele.

Din păcate din pricina epidemiei ce bântuie în lume, nu am reușit să ne bucurăm și să fim împreună la biserică, la nici o sărbătoare din acest post, de aceea ne-am hotărât să continuăm lucrarea noastră fiecare de la casa lui, propunând ca părinții să pregătească câte o priceasnă împreună cu copilașii, iar apoi să trimită înregistrarea pe grupul școlii parohiale.

Din programa muzicală nu lipsesc nici pricesnele care se cântă în timpul împărtășirii credincioșilor, la fel și pregătirea de concerte pentru diverse momente din viața parohiei, cum ar fi cel de Ziua Mamei, pentru care am pregătit frumoase cântece dedicate mamelor si tuturor femeilor.

Din repertoriu școlii parohiale fac parte și cântece pentru părinți și unele cântece folclorice cu mesaj creștin, precum și din cele de la Oastea Domnului.

Putem spune că este o experiența extraordinară să auzi de la distanță vocile suave și pure ale copiilor, împreună cu ale părinților lor, intonând imne de slavă Domnului, despărțiti de distanțe dar uniți în cântare.

În perioada aceasta de post dar și de carantină, trăind cu mai multă intensitate viața duhovnicească din “biserica de acasă”, copiii au primit o mai mare atenție din partea părinților, care au fost alături de ei și i-au ajutat să învețe cântările, realizând împreună înălțătoare momente de viață creștină, pe care nu le-au mai avut altă dată. Totodată aceste frumoase momente de părtășie cu ceilalți de pe grupul parohial, creează o mai mare unitate atât între copii cât și între familiile noastre

Sf. Ioan Gura de Aur zicea cu privire la cântare: ”Dumnezeu, văzând nepăsarea a foarte mulți oameni, care nu au nici o dragoste a citi lucruri duhovnicești, a voit să le facă acest lucru mai plăcut și chiar să le ia din suflet orice simțire de oboseală. El a unit adevărurile dumnezeiești cu cântări...Nimic nu înalță mai mult sufletul nostru decât cântarea măsurată și regulată a cântărilor sfinte.

Prof. Diana Munteanu

Detalii: Accesări: 820

Actualizare situație – parohia Lanciano

Până la Duminica Intrării Domnului în Ierusalim (inclusiv), în Parohia Lanciano am distribuit în total 450 de kg de alimente și 150 €, ajutând un total de 39 de persoane.

Mulțumim celor care au făcut posibilă această acțiune de întrajutorare.

Dăm slavă bunului Dumnezeu pentru toate...

Preot Constantin Bolohan, Lanciano.

Detalii: Accesări: 653

Alimente și produse de igienă personală dăruite de parohia Moncalieri la un dormitor din Torino

Cu ajutorul lui Dumnezeu, parohia Moncalieri continuă și în Săptămâna Mare opera de binefacere a Episcopiei noastre, dăruind alimente și produse de igienă personală Dormitorului feminin al Asociației “Gruppo Abele”.

Mulțumim tuturor celor care au participat și în special epitropului parohiei noastre.

Detalii: Accesări: 509

Copii și tineri întâmpinâdu-L, cu daruri și osanale, pe Mântuitorul Hristos - Parohia Cirie'

Fotografii - Copii și tineri întâmpinâdu-L, cu daruri și osanale, pe Mântuitorul Hristos - Parohia Cirie'

Detalii: Accesări: 605

”INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM”, Nepsis Settimo Torinese

Fotografii - ”INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM”, Nepsis Settimo Torinese

Detalii: Accesări: 1139

Protopopiatul Toscana 2 slujind aproapelui

Fotografii - Protopopiatul Toscana 2 slujind aproapelui

Detalii: Accesări: 878

Din gura şi mâinile pruncilor și a copiilor Ți-ai pregătit laudă!

La marea prăznuire a Intrării Domnului în Ierusalim, când pruncii şi copiii au întâmpinat pe Domnul ca Împărat peste toate şi ca Cel ce a învins moartea, şi, pe Lazăr care zăcea de patru zile în mormânt l-a înviat, aici la Roma, copiii de la Paraclisul Adormirea Maicii Domnului de la Centrul Eparhial, au participat la o şezătoare on-line, în care au pregătit stâlpări cu care să-L întâmpine pe Domnul Iisus care vine astăzi în Ierusalimul inimilor noastre.

Astfel, ne-am folosit de posibilitățile tehnologiei de astăzi pentru a ne întâlni cu inimă bună şi bucurie, ca împreună, să împletim ramuri cu flori, să citim Evanghelia şi să cântăm ca şi pruncii de la Ierusalim „OSANA! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

Cu mânuțele gingașe, a celor mici, să împletim și noi rucodelie spre Slava Dumnezeului celui Viu.

Aşa pregătind cele necesare Praznicului de astăzi, să facem din casele credincioșilor, Ierusalimul inimilor noastre, în care să intre Împăratul Slavei, Iisus Hristos Mântuitorul!

Osana! Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului!

Detalii: Accesări: 485

Activități catehetice dedicate Postului Mare în Parohia Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie, Messina

Foto: Arhivă

Filmat - Activități catehetice dedicate Postului Mare în Parohia Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie, Messina

Detalii: Accesări: 914

Domnul care vine în Ierusalimul inimilor noastre – Parohia Viterbo

Domnul vine în Ierusalimul inimilor noastre, ...și noi îl întâmpinăm cu ceea ce avem mai bun și mai frumos, cu copii noștri.

Cu toții purtăm în mâini ramuri înverzite, semn al biruinței, biruința credinței că dacă Domnul a fost cu noi până în acum, va fi și de acum înainte.

Privind curăția acestor copii, suntem încredințați că după Patimă vine ...Învierea!

Detalii: Accesări: 1101

“Caravana Dăruirii” - Verona 1

În Sâmbăta lui Lazăr, hramul Paraclisului parohiei Verona I, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, s-a organizat o acțiune de ajutorare a familiilor din parohie, aflate în dificultate.

Această acțiune face parte din proiectul social “Caravana dăruirii” realizat de Episcopia noastră.

Astfel, s-au ajutat 48 de familii, distribuind-se 280 kg de pește proaspăt, 75 kg de dulciuri pentru copii și 400 kg de alimente neperisabile. Totodată, părintele paroh și voluntarii au adus și mângâiere sufletească distribuind: agheasmă, anafură și untdelemn de la Sfântul Maslu.

Mulțumim pe această cale familiilor Loghin Ovidiu și Cristan Vasile, care s-au implicat în achiziționarea unei părți din produse.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să înmulțească bunătățile în casele celor ce au jertfit iar cei care primesc darurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru dragostea Sa față de neamul omenesc.

Pr. Gabor Codrea

Detalii: Accesări: 584

Pe urmele sfântului meu (Parohia din Vicenza)

Copiii Parohiei "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" din Vicenza cu ajutorul părinţilor în săptămâna 15-22 martie 2020 au participat la activitatea de la distanţă "Pe urmele sfântului meu ocrotitor". Părinţii au fost îndemnaţi, dat fiind timpul liber petrecut cu copiii, să discute importanţa, semnificaţia şi istoria alegerii numelui de botez al copilului, precum şi vizionarea pozelor sau filmuleţului ceremoniei Sfântului Botez, iar apoi copiii să facă o cercetare a vieţii sfântului corespunzător şi să realizeze un desen sau să coloreze o icoană, şcolarii să scrie o scrisoare, o poezie sau o rugăciune dedicată sfântului ocrotitor. Cu ajutorul bunului Dumnezeu a fost realizat acest scurtmetraj ca o amintire frumoasă ce ne încălzeşte sufletele şi ne uneşte într-un cuget şi un gând.

Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate!!!

Detalii: Accesări: 1012

Filantropie in săptămâna 06 - 10 aprilie, Parohia Sfânta Cruce Torino 2

La Parohia Înălțare Sfintei Cruci Torino II ,prin Asociația Sfântul Laurențiu al românilor, Filiala Torino, au fost ajutate în această săptămână ,28 de familii (54 adulți și 22 copii) cu 980 kg de alimente, medicamente si 450 € ajutor pentru plata chiriilor.

Președinta asociației, Mihaela Marcu

Detalii: Accesări: 2548

250 DE COLACI ÎMPLETIȚI ÎN TIMPUL TRIODULUI, ÎN PAROHIA ”SFÂNTA MUCENIȚĂ AGATA” DIN CATANIA

”CE SUNT TRADIȚIILE?

Tradițiile sunt rădăcinile și istoria oricărui popor.

Respectarea traditiei dă un sens bine definit vieții și trecerii noastre prin viață.

Tradiția unește, și prin ea respectăm pe strămoșii noștri.

E ca și cum ne-am aduna să povestim despre ei. E bine să păstrăm tradițiile.”

”Am descoperit cât de frumoase sunt tradițiile noastre... un adevarat tezaur.

Trebuie să fim mândri că suntem Români.

Am adus o parte din România cu noi !!!

Mi-a adus în suflet multă BUCURIE... cu lacrimi!

Tradițiile ne ajută să nu uităm niciodată de cei plecați în cer.”

Din viața și mărturiile credincioșilor, înțelegem cât de importantă este păstrarea tradiției strămoșești.

În fiecare an, creștinii așteaptă cu bucurie Postul Sfintei Învieri, o perioadă de vindecare sufletească și trupească.

Sâmbetele Postului Mare sunt momente în care credincioasele își îndreaptă pașii încă din zorii zilei, pentru a aduce în sfintele biserici forma materială a dragostei lor față de cei plecați la Domnul: coliva și colacul!

Casa Domnului devine neîncăpătoare, oriunde s-ar afla aceasta - în vârf de deal, pe marginea unui râu, în centrul orașului, în România, Italia, Anglia... sau oriunde trăiesc creștinii ortodocși pe acest pământ și au un preot al lor.

Acolo mesele sunt încărcate cu ofrandele bunelor creștine și împodobite de lumânări aprinse.

Întreaga biserică este inundată de lumina sfântă a Învierii ce se răsfrânge asupra colivelor și a colacilor aduse pentru rugăciunile preotului, ce adună în jurul colivelor, sufletele celor adormiți și ale celor prezenți, în cântarea - veșnica pomenire... veșnica pomenire... veșnica pomenire!

Cu gândul la bunicile, mamele, frații sau chiar copiii lor trecuți la Domnul, ele, bunele mironosițe nu prididesc pentru a duce la îndeplinire această datorie sfântă primită din moși strămoși.

Ajunși într-o societate secularizată, plecați din satele și orașele, unde nucleul familial reprezintă un cuib de păstrare a tradiției, trăim printre oameni străini de limba, cultura și credința noastră.

Ajungem să învățăm a face coliva la necaz, după o rețetă văzută pe internet, în cazul în care nu mai e nimeni în jur ca să ne ajute.

Comandăm colacii, după o poză pe care o arătăm brutarului italian, care nu a auzit despre acest obicei, dar facem ceea ce știm că se cade, pentru cei plecați pe lumea cealaltă...

Multe credincioase, plecate de mult din România, cu vârsta de 50, chiar 60 de ani aveau dificultăți în a se hotărî să facă o colivă pentru cei adormiți întru Domnul.

De aceea, preotul paroh din Catania, Mihai-Gabriel Ichim, pentru a redeștepta în inimile credincioaselor dragostea pentru tradițiile sfinte, a inițiat un proiect deosebit, odată cu începerea Triodului.

- 100 DE COLACI PÂNĂ LA FLORII -

Erau 10 săptămâni și după o socoteală simplă se puteau găsi 10 credincioase care să facă 10 colaci la fiecare slujbă de pomenire.

Firește prima care trebuia să se înscrie în acest grafic a fost preoteasa.

Au urmat credincioasele care știau să facă colaci de la bunici, de pe vremea când erau acasă în România.

Din generație în generație s-a transmis meștesugul împletirii colacilor ce ascunde în el minunea de a fi femeie.

Și la școala parohială s-au făcut colaci și colive, preoteasa Geta Ichim, cu sprijinul unei mame credincioase, a învățat micii ucenici cum se împletește bucuria, necazul și credința în viața cu Hristos.

Domnul a rânduit, ca după 3 săptămâni copiii să deprindă meșteșugul împletirii colacilor, pentru a face coliva exact în vinerea ce prevestea sâmbăta morților.

Atunci au fost gata să facă pomenirea pentru cei plecați la Domnul, pentru bunicii... pe care-i iubesc la fel de mult, cum i-ar iubi dacă ar fi din nou printre ei.

Atunci au invitat pe părinți după 4 ore, la sfârșitul orelor de cateheză să țină coșurile cu coliva și colaceii realizați de mânuțele lor harnice, pentru ca preotul să cânte împreună cu ei...VEȘNICA POMENIRE!

Primele săptămâni au adunat toate gospodinele ce știau din copilarie să frământe aluatul.

Ele au împletit cu lacrimi în ochi amintirile... dragostea bunicilor, exigențele părinților, truda de la câmp, munca de la creșterea animalelor, lipsurile, dar și frumusețea naturii, bucuria inocentei, libertatea spiritului.

În etapa a doua, gospodinele românce, capabile să împodobească mesele lor cu fel de fel de bucate italienești,

s-au gândit că pot încerca pentru prima oară și împletirea colacului ca la bunica, până va ieși mai frumos, ca să îl aducă în lume... la biserică.

Și astfel scăpând de teama de eșec, de gura lumii care ar comenta cât de puțin a crescut aluatul, sau de cât de ars ar ieși din cauza vechiului cuptor din bucătărie, ele, harnicele femei, au depășit obstacolul - și-au luat o piatră de pe inimă și au mers mai departe.

Un exercițiu simplu a generat în sufletul lor un întreg mecanism, o hotărâre de a face ceva mai frumos, ceva nou, deși atât de vechi, ceva plin de încărcătura sufletească.

Au dobândit înțelepciunea că stă în puterea lor nu numai să amestece și să frământe făina cu apă, ci să-și schimbe atitudinea, să devină mai credincioase, mai atente la prezent și la trecut, mai grijulii pentru cele sfinte, mai responsabile față de datoria de a transmite mai departe tradiția ortodoxă... mai treze la viața lor.

Și atunci când au reușit, au adus trofeele lor în Casa Domnului, pentru a cânta veșnica pomenire pentru cei adormiți.

Până și părintele paroh, a dezbrăcat reverenda, și-a suflecat mânecile, și-a pus șortul în bucătărie și a frământat de asemenea la rândul său, toată durerea, toate eșecurile și tot plânsul, într-un frumos colac.

O poză pe rețeaua facebook a adus multă bucurie credincioaselor, care au făcut nu numai 10 colaci la fiecare pomană, ci 15, 20, 25 și chiar 40 de colaci acum când nu mai pot ajunge la biserică să cânte împreună cu ceilalți credincioși în frunte cu părintele... veșnica pomenire... veșnica pomenire... veșnica pomenire...

Cu toate acestea, acum, mai mult ca niciodată, au făcut colacii și coliva pentru cei adormiți, și au împodobit ca un altar biserica de acasă, înțelegând că cei de pe lumea cealaltă nu se hrănesc cu colacii lor, ci trăiesc veșnicia dragostei lor dăruită lui Dumnezeu.

Ele, credincioasele, sunt bucuroase că ochii celor dragi dintre stele, privesc cu iubire la strădania lor. Meșteșugul împletirii colacului nu s-a sfârșit odată cu plecarea lor din această lume, ci va continua mai departe în timp.

Acum enoriașele, deși au colacii atât de frumoși, nu-i mai pot aduce la biserică... cu durere privesc slujba prin telefoane, urmărind pomenirea morților așa cum se fac toate slujbele bisericești acum... online.... și ascultă cu atenție pomelnicele citite de părinte, până ce aud numele de botez ale celor dragi... Maria, Gheorghe, Ion, Vasile...

Am ajuns și în Sâmbăta lui Lazar, iar enoriasele din Parohia ”Sfânta Muceniță Agata” nu au făcut doar 100 de colaci, ci au ajuns la 250 de colaci.

Cei 250 de colaci au fost făcuți de credincioasele din întreaga provincie și soții lor, la care s-au adăugat pentru frumusețea proiectului, prin intermediul tehnicii și câteva fiice ce trăiesc în România.

Au participat și alte gospodine care nu mai fac parte din parohie și trupește se află în Anglia, Danemarca sau Germania, dar sufletul lor ne-a rămas alături .

Părintele Mihai-Gabriel a pregătit și diplome, diplome pe care din păcate nu le va putea înmâna personal, dar le va trimite tot online... acum când ne-am învățat să supraviețuim la distanță unii de alții, dar aproape de Dumnezeu, singurul ce poate intra prin ușile încuiate.

Proiectul nu se va încheia... ci va continua și în aceste zile de mare durere, cand pandemia însângerează întreg globul pământesc, când Trupul și Sângele Domnului adună întreg păcatul lumii, când trăim un alt tip de post, când adunăm cu greu până și făina și apa... iar credincioasele frământă aluatul zilnic, rugând pe Domnul... pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi...

Ne aflăm în așteptarea normalității, când ne vom putea duce la biserică din nou și vom prețui fiecare moment care trebuie dăruit lui Hristos și Bisericii Sale,când vom cânta împreună cu glas mare-

”Bine ești cuvântat Doamne, învață-ne pe noi îndreptările tale”, pentru ca Hristos să ducă sufletele celor adormiți acolo unde nu este durere, întristare și suspin, ci viață fără de sfârșit.Amin.

A consemnat preoteasa Geta Ichim