Detalii

Accesări: 1920

Începutul Noului An în parohiile episcopiei noastre

Pinerolo

Pescara

Camposampiero

Roma XI

Pino Torinese

Abano Terme

Ravenna

Detalii

Accesări: 3265

Gând la cumpăna dintre ani – 2016-2017

Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele:

Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi,cruzi, ruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei.

Depărtează-te de aceştia!

Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte, mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului.

După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă.

Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora.

 (2 Tim. 3, 1-9).

           Acestea sunt cuvintele pe care Sfântul Apostol Pavel le scrie ucenicului său, Timotei, în cea de-a doua sa epistolă. Cuvinte actuale, menite să ne pună pe gânduri la sfârşitul acestui an atât de tulburat de felurite evenimente şi, mai ales, de sângele vărsat şi de calamităţile naturale care au secerat sute şi mii de vieţi.

            Dacă Sfântul Apostol Pavel stră-vedea şi înainte-vedea cele ce aveau să se întâmple în zilele din urmă, se cuvine să luăm aminte la cele scrise de el şi la actualitatea lor, dar şi să fim aceia care înţeleg semnele (simptomele) timpului şi care luăm seama cu grijă, cum umblăm, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele (viclene) sunt; nefiind fără de minte, ci înţelegând care este voia lui Dumnezeu. (Cf. Efes. 5, 15-17).

            Lumea, aşa rea cum este, nu are nevoie, în aceste momente de final de ciclu solar anual şi început de nou ciclu solar, de creştini „judecători” şi nici „împărţitori de dreptate” sau „dătători de sentinţe”, ci are nevoie de creştini compătimitori cu suferinţele ei, iubitori de oameni şi  doritori şi râvnitori în a se asemăna cu Dumnezeu.

            „Gândulacesta să fie în voi, care era şi în Hristos Iisus”, ne îndemnă şi Sfântul Apostol Pavel (Filip. 2, 5), adică: Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare la ale altuia (Idem. 2, 4). Întoarcerea spre sine şi spre ale sale este „pacostea” care stă la temelia căderii omului, dintru început, şi continuă să fie pricină de necaz şi de chin, până la sfârşit. De aceea,şi Hristos n-a căutata Saplăcere, ci, precum este scris: "Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut asupra Mea".(Rom. 15, 3). Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi.(...) Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi.(Cf. Rom. 5, 6; 8). Aceasta arată felul în care Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, Îşi arată iubirea Sa de oameni faţă de noi toţi, pentru ca şi noi, asemenea Lui să dorim să fim.

         Prin în-omenireaSa, Fiul şi Cuvântul Cel veşnic al lui Dumnezeu-Tatăl poartă întru sine Omul întreg, adică recapitulează în El întreaga omenire, şi pe cea care crede întru El şi Îl asumă, la rându-i, ca Domn şi Dumnezeu(vezi mărturisirea lui Toma, cf. In. 20, 28), şi pe aceea care nu crede în El sau care nu Îl cunoaşte. Hristos nu a venit, însă, în lume pentru a se face „monopolul” vreunui popor sau al vreunei naţiuni, căci în El nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. (Gal. 3, 28). Prin urmare, voia Lui nu este ca noi, creştinii, să-L „avem” pe Domnul şi să-L „folosim” ca pe o „pancartă” pe care să o „fluturăm” înaintea „necredincioşilor” sau în spatele căreia să ne ascundem mediocritatea şi superficialitatea, în numele căreia devenim „ultra-ortodoşi” sau „mai catolici decât Papa”....

         Hristos Domnul ni Se face nouă pildă, exemplu de urmat, dar nu de „maimuţărit”, ci de trăit, având ca principiu şi ca ţel să-I fim Lui credincioşi(fideli) şi ascultători precum şi El este lui Dumnezeu-Tatăl; să iertăm precum şi El ne iartă(cf. Mt. 6, 12); să fim blânzi şi smeriţiprecum şi El este (cf. Mt. 11, 29); să iubim pe vrăjmaşii noştri, să binecuvântăm pe cei care ne blestemă, să facem bine celor care ne urăsc şi să ne rugăm pentru cei care ne vatămă şi ne prigonesc(cf. Mt. 5, 44), precum El Însuşi ne-a învăţat şi cum Însuşi a făcut.

         Şi precum El neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat(cf. Mt. 8, 17), tot aşa, şi noi să purtăm neajunsurile lumii care ne înconjoară şi ale celor care locuiesc în ea, ştiind că al Domnului este pământul, lumea şi toţi cei care locuiesc în ea(Ps. 23, 1).

         Precum Domnul Hristos poartă întru Sine suferinţa, durerea, fricile, groaza şi dezbinarea întregii firi omeneşti, ale întregului Adam, tot aşa, fiecare dintre cei care vrem să ne asemănăm Lui suntem chemaţi să facem ale noastretoate neajunsurile şi suferinţele, necazurile şi lipsurile aproapeluinostruşi, prin extensie, ale întregii umanităţi. Şi să urmăm îndemnului Sfântului Pavel, făcând, înainte de toate, mijlociri, rugăciuni, cereri, mulţumiri, pentru toţi oamenii(cf. 1 Tim. 2, 1), căci lumea are nevoie de rugăciunea noastră, aşa slabă şi puţină, câtă este.

Orice Doamne miluieşteeste preţios înaintea lui Dumnezeu şi are rezonanţă în veşnicie. Aşadar, în Doamne miluieşte-ul nostru cel de toată vremea să-i cuprindem pe toţi oamenii, pe toţi cei care asemenea nouă pătimesc, suferă, sunt înstrăinaţi şi însinguraţi, sunt bolnavi sau accidentaţi, sau sunt în neînţelegeri şi dezbinări, sunt prigoniţi sau sunt întemniţaţi, şi pe cei care se pregătesc să se mute din lumea aceasta şi pe cei care se gătesc să vină pe lumea aceasta, pe prunci, pe copilandri, pe tineri, pe cei aflaţi la cumpăna alegerii căii lor în viaţă, pe cei ce au luat jugul vieţii de familie şi pe cei care au ales călugăria, pe preoţi, pe duhovnici, pe episcopi şi pe patriarhi, toţi fiind ai lui Dumnezeu, doritori de fericire şi de pace, de o viaţă care să nu se mai sfârşească niciodată, dar nu toţi ştiind că împlinirea tuturor doririlor lor celor bune se află în Dumnezeu.

         În condiţiile de tensiune şi de încrâncenare în care se află popoarele lumii, rugăciunea noastră trebuie să-i includă pe împăraţi şi pe toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită, întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă, că acesta este lucru bun şi primit înainte lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vină(cf. 1 Tim. 2, 2-4). Nu este, aşadar, mai mare bine pentru lume şi pentru cei ce sunt rânduiţi de Dumnezeu să cârmuiască, decât rugăciunea. Aceasta este, de fapt, adevărata „putere a poporului” (adică „democraţia”), pentru că, prin ea, poporul cel credincios, îngenunchind înaintea lui Dumnezeu şi strigându-şi durerile şi cuprinzând în rugăciunea lui lumea întreagă, Îl face pe Dumnezeu lucrător în inimile celor pe care El îi îngăduie să cârmuiască în lume, în ciuda lipsurilor sau a intereselor meschine ce îi pot caracteriza uneori pe cei ce cârmuiesc lumea, El pune în slujba Lui, spre binele poporului, calităţile şi priceperea acelora.

         Creştinul, însă, ştie a nu se încrede în cei puternici, în fiii oamenilor, întru care nu este mântuire(cf. Ps. 145, 3), căci mai bine este a te încrede în Domnul, decât a te încrede în om; mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii(cf. Ps. 117, 8-9). Deci nu de la stăpânirea acestei lumi trebuie să aşteptăm garanţia şi apărarea valorilor creştine, din moment ce ea nu mai este întemeiată, efectiv, pe valori creştine nici chiar atunci când pretinde a se „întemeia” pe ele, pentru că nu e datoria „Cezarului” să apere valorile lui Dumnezeu... Ci noi suntem cei care avem responsabilitatea de a trăişi de a apăra, prin propria noastră vieţuire după poruncile lui Hristos, valorile creştine, ca unii care suntem purtători ai tezaurului credinţei şifii ai Împărăţiei lui Dumnezeu, deşi suntemvase de lut(cf. 2 Cor. 4, 7).

         Aşadar, la acest final de an şi la început de An Nou, „Sus să avem inimile!Să le avem către Domnul!”,purtând în ele pe toţi oameniişi lumea întreagă, Domnului încredinţându-ne, în rugăciune, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastrăşi pe toţi.Şi câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să nefie gândul(cf. Filip. 4, 8).Căci noi avem gândul lui Hristos (cf. 1 Cor. 2, 16)!

Aceluia fie slava şi mulţumita, pentru toate şi pentru toţi, acum şi în veci! Amin.

Anul Nou cu pace şi cu belşug de Har şi de bine mântuitor, la tot omul!

+Episcopul Siluan

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Dată la reşedinţa noastră de la Roma, la cumpăna dintre anii 2016-2017.

Detalii

Accesări: 1778

Nașterea Domnului, Tăierea dimprejur și Boboteaza sunt sărbători mângâietoare și dătătoare de nădejde și pentru deținutele și deținuții români din penitenciarul Sollicciano din Firenze.

Ca în fiecare an, cu ocazia Crăciunului și a Anului Nou, părintele paroh Ioan Coman din parohia "Înălțarea Domnului" din Florența a vizitat și binecuvântat pe cei închiși și totodată a transmis mesajul de nădejde, dragoste și credința din partea Preasfințitului Episcop Siluan.

Momentele sărbătorilor devin ocazii importante de dialog, de cunoaștere și încredere in autoritățile locale reprezentate prin primar, directorul penitenciarului, dar și în relație cu realitățile religioase prezente în închisoare, pentru o cât mai bună misiune pastorală ortodoxă cu conaționalii noștri deținuți.

Prezenta preotului ortodox devine importantă pentru cei închiși. Ei pot dobândi o perspectiva nouă a vieții specific creștine care are la bază schimbarea lăuntrică, dar și căința și dreptul la speranța într-un viitor curat.

În cadrul prânzului cu deținutele penitenciarului, prânz organizat de capelanul catolic, părintele paroh Ionuț Coman a transmis mesajul de pace și bunăvoie a Nașterii Domnului celor prezenți - printre care primarului Florenței, Dario Nardella, consilierul welfare Sara Funaru, directorul penitenciarului, Loredana Stefanelli, și Vicarului general al curiei de Florența.

Pr. Ioan (Ionuț Coman)

Detalii

Accesări: 1273

Colindul mai aproape de Cer

Vineri, 30 decembrie, 30 de tineri de toate vârstele din Parohia „Sfinții doctori fără de arginți” din parohia Camposampiero au urcat la altitudinea de 2000 m, în Stațiunea montană San Martino di Castroza. Deși peisajul nu a fost specific zilelor de iarnă, totuși am adus cu noi aici, mai aproape de cer,  Vestea minunată a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Îmbrăcați în frumoasele noastre costume populare, am cântat colinde si am fost aplaudați de câțiva turiști care, căutând și ei zăpada, au descoperit aici un cântec extraordinar, nemaiauzit, cântec care le-a pătruns, fără voia lor, în suflet.

Am gustat din bucatele aduse de acasă, iar la întoarcere, un petec de zăpadă a adus multa joaca si voie buna.

A consemnat preoteasa Maria Postolache

Mai multe fotografii găsiți aici