Detalii

Accesări: 384

Slujire arhierească la parohia Parma

Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereul-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie, în Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, 10 septembrie 2023, la parohia cu hramul „Sfinții Zaharia și Elisabeta” din localitatea Parma, păstorită de PC Părinte Ciprian Gavril, încununând, astfel, zilele închinate hramului parohiei.

Cu această ocazie, ierarhul a adresat un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit pericopa evanghelică a zilei, care redă convorbirea dintre Mântuitorul Hristos și Nicodim, descoperindu-i acestuia din urmă, că El este șarpele care poartă în Sine focul iubirii nemărginite a lui Dumnezeu pentru om, pe Care privindu-L ne vindecăm de veninul păcatelor, răutăților, căderilor și de tot lucrul neașezat, care ne desparte de Dumnezeu.

Cu ocazia deschiderii noului an școlar în Italia, la final, ierarhul a citit rugăciunea de binecuvântare la început de an școlar, adresând cuvânt de încurajare, urându-le elevilor și studenților, ca noul an școlar să le aducă bucuria dobândirii de învățături noi și de valori netrecătoare, care să-i înnobileze.

Predica PS Atanasie de Bogdania poate fi ascultată accesând link-ul: https://youtu.be/qpbXkSdT-eE

Parohia Ortodoxă Română „Sfinții Zaharia și Elisabeta” a fost înființată în anul 2010 de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, fiind încredințată spre păstorire PC Părinte Ciprian Gavril. După o perioadă de slujire prin mai multe locații, în anul 2012, parohie primește spre folosire, de la Episcopia Catolică din Parma, biserica intitulată „Santa Maria del Quartiere”, unde se slujește și în prezent. Aceasta se află la adresa: Piazalle Guido Picelli, nr. 1, din Parma.

Departamentul de Comunicare și Imagine al EORI

Detalii

Accesări: 692

"Început de An Școlar și Catehetic 2023-2024" - NEPSIS Settimo Torinese

Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Episcop Siluan și cu purtarea de grijă a Părintelui paroh Paul Porcescu, alături de coordonatorii, Pr. diac. Valentin Petraru și Dna. diaconiță Mădălina, a avut loc festivitatea de început de an școlar și a cursurilor  școlii Parohiale "Sf. Ioan de la Râșca și Secu".

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci a fost prilej de bucurie duhovnicească, mai ales pentru cei mai tineri membri ai Parohiei din Settimo Torinese.

După Sfânta Liturghie, cuminecați cu Sfintele Taine, școlarii și studenții prezenți în număr mare, au primit prin mijlocirea rugăciunii rostite de către Părintele paroh Paul, pogorârea harului înțelepciunii, care să conlucreze cu râvna învățăceilor.

De asemenea, au fost împărțite tuturor copiilor, din partea parohiei, câte o cărticică de rugăciuni și "Agenda/Diario - pentru tine!ri - 2023-2024", ediție  îngrijită de către Obștea Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" - Roma, cu acest prilej aducând mulțumire și apreciere tuturor ostenitorilor acestui proiect foarte util armonizării cu timpul liturgic.

Dăm Slavă Sfintei Treimi, pentru bucuriile revărsate Sfintei Biserici, de unde credincioșii se îndestulează cu hrană spre mântuire, urându-le tuturor elevilor un nou an școlar plin de roade frumoase și binecuvântate!

A consemnat, Diacon Valentin Petraru

Detalii

Accesări: 576

10 ani de slujire la Pisa

Sâmbătă, 9 septembrie 2023, parohia românească din Pisa și-a cinstit ocrotitorul, pentru a zecea oară de la înființare. Cu această ocazie, preoții din Protopopiatul Toscana 2, s-au unit în rugăciune, aducând laudă și mulțumire Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona, ocrotitorul parohiei, prin săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii.

PC Părinte Paroh, Cristian Puricescu, a adresat credincioșilor un cuvânt de învățătură, subliniind importanța statorniciei slujirii într-un loc anume, evocând momentele de bucurie, dar și de încercare, prin care a trecut parohia, în cei 10 ani de la înființare, aducând mulțumiri tuturor celor care au ajutat pe parcursul anilor.

După Dumnezeiasca Liturghie, preoții și credincioșii au ascultat prelegerea părintelui paroh, cu titlul „Filotei sin Agăi Jipei, ctitor al românirii cântărilor bisericești”, iar apoi a urmat ședința de protopopiat.

Următoarea întâlnire protopopială va avea loc marți, 3 octombrie, și va fi găzduită de parohia „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” din Siena.

Parohia „Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona”  din Pisa a fost înființată în anul 2013 de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, fiind numit ca paroh părintele Georgică Pătrașcu. În anul 2014, este numit un nou paroh la Pisa, în persoana părintelui Cristian Puricescu. Activitatea parohiei s-a desfășurat, la început, într-o clădire a comunității valdeze din localitate. În anul 2015, parohia a primit spre folosire, din partea Arhiepiscopiei Catolice din Pisa, biserica intitulată San Giuseppe, unde se slujește și în prezent. Adresa bisericii este: Via San Giuseppe, nr. 1, Pisa.

Detalii

Accesări: 544

Principele Dimitrie Cantemir omagiat la Biblioteca Ambroziană din Milano

Sâmbătă, 9 septembrie 2023, la Biblioteca Ambroziană din Milano, în a cărei grădină interioară a fost amplasată, în anul 1975, statuia de bronz a lui Dimitrie Cantemir, realizată de marele artist român Ion Irimescu (1903–2005), a avut loc un eveniment cultural și academic dedicat aniversării a 350 de ani de la nașterea marelui cărturar român de faimă europeană, Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei (1693; 1710-1711). Evenimentul se înscrie în manifestările „Anului Cultural Dimitrie Cantemir” și este organizat de Centrul Cultural Italo-Român, Biblioteca Ambroziană din Milano și Institutul Român de Cultură și Cercetări Umanistice din Veneția. Evenimentul se bucură de patronajul Ambasadei României în Italia și al Academiei Române din București.

Cu această ocazie, Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei a participat la eveniment și a adresat un cuvânt de salut celor prezenți. Saluturi instituționale au venit și din partea organizatorilor: monseniorul Francesco Braschi, viceprefect și Doctor Ordinar al Bibliotecii Ambroziane, și doamna preoteasă dr.  Violeta Popescu, coordonator al Centrului Cultural Italo-Român din Milano.

Au susținut comunicări: Acad. Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române: „Între real şi ideal. Dimitrie Cantemir despre rolul românilor în Europa”; Prof. univ. dr. Cesare Alzati, membru de onoare al Academiei Române: „În inima Europei: orizonturile culturale ale spațiului românesc între secolele XVII şi XVIII în scrierile domnului Moldovei, Dimitrie Cantemir”; Ida Garzoni, vicepreşedinte Nuova Polifonica Ambrosiana din Milano: „Dimitrie Cantemir, geniu creator: umanist, istoric, «muzicolog», muzician” și PC Părinte Traian Valdman: „Mărturii despre momentul inaugurării statuii lui Dimitrie Cantemir în grădina «Marilor Spirite» a Bibliotecii Ambrosiana”.

În cadrul evenimentului, a fost prezentată publicului opera lui Dimitrie Cantemir, Historia incrementorum atque decremento rum aulae othomanicae (1705), ediția în limba franceză (Histoire de l’empire Othoman, où se voyent les causes de son agrandissement et de sa décadence, Paris, 1743), care se află în arhiva Bibliotecii Ambroziane, lucrarea tratând aspecte ale dezvoltării politice și militare a Porții Otomane, analizând critic istoria turco-otomană, de la origini până în secolul al XVIII-lea.

La finalul evenimentului, în grădina interioară a Bibliotecii, la statuia lui Dimitrie Cantemir, a avut loc o slujbă de pomenire oficiată de Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, înconjurat de un sobor de preoți, urmată de depunerea unor coroane de flori.

Foto credit: Facebook Biblioteca Ambrosiana

Departamentul de Comunicare și Imagine al EORI

Detalii

Accesări: 547

10 ani de slujire în biserica San Bernardino din Pinerolo 08.09.2013 - 08.09.2023

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, pe 8 septembrie 2013, la praznicul Nașterii Maicii Domnului s-a săvârșit prima Sfântă Liturghie în biserica San Bernardino, biserică pe care comunitatea din Pinerolo a primit-o în comodat pe o perioadă de 30 de ani prin bunăvoința Monseniorului Piergiorgio Debernardi, episcopul romano-catolic de Pinerolo.

În tot acest timp, prin dragostea și jertfa membrilor parohiei "Sfântul Voievod Ștefan cel Mare" din Pinerolo, în biserică s-au efectuat numeroase lucrări de reabilitare și amenajare: s-a schimbat sistemul electric, s-a așezat Sfânta Masă din piatra de Luserna și s-a instalat centrala termică pentru încălzirea prin pardoseală. Totodată biserica s-a înfrumusețat cu catapeteasmă din lemn de stejar și icoane pictate, precum și cu 2 candelabre mari din bronz.

Dorința creștinilor ortodocși pinerolezi de a avea propriul locaș de cult a dus la inițierea tratativelor cu partea catolică în vederea achiziționării bisericii. Astfel în luna iunie 2023, s-a ajuns la o înțelegere cu proprietarii și din acel moment s-a început strângerea de fonduri pentru împlinirea acestui nobil deziderat.

Oricine dorește să ne ajute poate contribui prin virament bancar (bonifico) către: PARROCCHIA ORTODOSSA ROMENA SANTO STEFANO IL GRANDE, cont UNICREDIT

IBAN: IT 52 X 02008 30755 0000 4085 7670, BIC: UNCRITMMXXX

Causale: OFFERTA per COMPRAVENDITA CHIESA PINEROLO

Mulțumind Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra comunității noastre, rugăm pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a cărei pomenire am săvârșit și pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, „mare ctitor de lăcașuri sfinte'' şi ocrotitorul parohiei noastre să răsplătească tuturor celor care fie cu fapta, fie cu cuvântul, fie cu rugăciunea, au contribuit în acest deceniu la restaurarea și înfrumusețarea locașului de cult, nădăjduind ca în scurt timp acesta să devină pe deplin o Biserică a noastră.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Pr. Ciprian Ghizilă

Detalii

Accesări: 1006

Maica Domnului cinstită la parohia din Cremona | PS Siluan a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie

În zilele de joi, 7 septembrie 2023, și, respectiv, vineri, 8 septembrie 2023, Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei s-a aflat în mijlocul credincioșilor parohiei „Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Cremona, unde a săvârșit, în seara zilei de joi, slujba Parastasului pentru părintele Doru Fuciu, trecut la Domnul, cu 40 de zile în urmă, după o slujire de 20 de ani, ca preot paroh, urmată de Vecernia Mare, cu ocazia hramului parohiei. În dimineața zilei de vineri, 8 septembrie 2023, la praznicul Nașterii Maicii Domnului, Preasfințitul a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie.

În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a vorbit despre virtutea ascultării, ca trăsătura principală a Maicii Domnului, îndemnându-i pe cei prezenți la a urma exemplul Maicii Domnului, care, prin smerenia ei, se bucură de mare cinste și trecere înaintea Fiului ei.

Predica ierarhului poate fi ascultată accesând link-ul: https://youtu.be/yemUwNlzp2c

Departamentul de Comunicare și Imagine al EORI

Detalii

Accesări: 635

*

Cadențe

          de Gela Enea

(premiul I Poezie – Subsecțiunea III)

Într-o toamnă, amândoi,

Cu poeme sub papuci, 

Traduse-n argoul brumei,

Desfăceam din pragul cramei

Verdea coajă de pe nuci;

Ne pictam palmele moi.

Largă, pălăria zilei

Fredona un si bemol.

Norii, prefăcuți în iepuri,

I-așezam pe sânul gol!

Tot ce sta ascuns în grâul

Iernilor din păpădii, 

Ningea peste lume. Viul

Se rupea fâșii, fâșii.

Fierbea arama din frunze,

Preschimbată în nervuri,

Cântau greierii pe rigle,

Odă straniei armuri!

Într-o toamnă așa nurlie,

Nu simțeam ce grei ni-s pașii

Ori că vara au să fie

Morți în inimă, cosașii...

*

În pelerinaj prin România

           de Marcian Corici

(premiul I Proză – Subsecțiunea I)

           „ ...Mănăstirea Piatra Scrisă este o altă mănăstire ortodoxă din Caraș- Severin, la o distanță de aproximativ 25 kilometri de Caransebeș, spre Băile Herculane, care este căutată pentru icoana zugrăvită pe stângă, a Sfintei Treimi, descoperită în timpul unor lucrări de cale ferată.

          În zona orașului Hațeg se găsește Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Densuș,  din piatră, una din cele mai vechi biserici, construită cu material de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Lângă Hațeg este una dintre cele mai căutate și vizitate mănăstiri din România, cea de la Prislop, unde este mormântul călugărului Arsenie Boca și Peștera Sfântului Ioan de la Prislop.

          Călătorind pe pământul patriei am vizitat renumitele și vechile  mănăstiri din Bucovina: Voroneț, cunoscută pentru ,,albastrul de Voroneț’’, supranumită ,,Capela Sixtină a Estului’’, Moldovița, Sucevița, Putna, unde am putut vedea mormântul lui Ștefan cel Mare, Sihăstria Putnei.

           În Dobrogea am ajuns la Mănăstirea și Peștera Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României.

          O altă mănăstire, în mijlocul naturii, este Mănăstirea Polovragi, ce încântă prin simplitate. Lângă aceasta se află un parc cu sculpturi de lemn reprezentând simboluri dacice.

          România, cu atâtea locuri sfințite, este numită deseori ,,gură de rai’’ sau ,,Grădina Maicii Domnului’’. Am poposit prin aceste locuri sfinte și altele pline de har, în care omul se simte mai aproape de cer.

            România și Italia sunt țări prietene, cu legături istorice și afinități culturale

           „ ...Mănăstirea Piatra Scrisă este o altă mănăstire ortodoxă din Caraș- Severin, la o distanță de aproximativ 25 kilometri de Caransebeș, spre Băile Herculane, care este căutată pentru icoana zugrăvită pe stângă, a Sfintei Treimi, descoperită în timpul unor lucrări de cale ferată.

          În zona orașului Hațeg se găsește Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Densuș,  din piatră, una din cele mai vechi biserici, construită cu material de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Lângă Hațeg este una dintre cele mai căutate și vizitate mănăstiri din România, cea de la Prislop, unde este mormântul călugărului Arsenie Boca și Peștera Sfântului Ioan de la Prislop.

          Călătorind pe pământul patriei am vizitat renumitele și vechile  mănăstiri din Bucovina: Voroneț, cunoscută pentru ,,albastrul de Voroneț’’, supranumită ,,Capela Sixtină a Estului’’, Moldovița, Sucevița, Putna, unde am putut vedea mormântul lui Ștefan cel Mare, Sihăstria Putnei.

           În Dobrogea am ajuns la Mănăstirea și Peștera Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României.

          O altă mănăstire, în mijlocul naturii, este Mănăstirea Polovragi, ce încântă prin simplitate. Lângă aceasta se află un parc cu sculpturi de lemn reprezentând simboluri dacice.

          România, cu atâtea locuri sfințite, este numită deseori ,,gură de rai’’ sau ,,Grădina Maicii Domnului’’. Am poposit prin aceste locuri sfinte și altele pline de har, în care omul se simte mai aproape de cer.

            România și Italia sunt țări prietene, cu legături istorice și afinități culturale.

*

Draga mea Marcela,

             de Sandra Lorena Boran

(Premiul I Proză, Subsecțiunea II)               

„ …Mereu am iubit Roma mai ales pentru arhitectura sa splendidă care de când eram mici ne-a uimit prin adevăratele semnificații ale edificiilor a căror rămășițe luminează partea istorică a fostului imperiu. Chiar și așa, deși pot vedea o mare parte din obiectivele turistice ale acestui oraș prin intermediul Internetului, consider că o mai mare însemnătate ar avea-o vizitarea acestora în persoană; și cred cu tărie că ți-ai dat seama deja de acest lucru. Ultima dată când ne-am văzut, mi-ai promis că vei vizita fiecare colțișor al Romei și vei face multe poze pe care le vei pune într-un album, iar atunci când ne vom revedea, o să mi-l arăți și mie. De aceea, sper că ai reușit să simți în inima ta triumful unui vis împlinit, la fel ca și însemnătatea Arcului de triumf al lui Constantin cel Mare; și să-ți păstrezi memoriile într-un album cu rol asemănător Columnei lui Traian care a fost realizată pentru a demonstra veridicitatea curajului cu care dacii și romanii s-au luptat între ei. Că tot veni vorba de lupte, mi-am adus aminte de mărețul amfiteatru din Roma, Colosseumul. Acolo se țineau multe confruntări între gladiatori; acestea devenind părți ce-au constituit crearea unuia dintre cele mai „sângeroase capitole” ale istoriei romane. Colosseumul mi-a atras mereu atenția asupra celei de-a șasea porunci din Decalog, și aceea semnificând interzicerea omorului sub toate aspectele sale; dar acele lupte se desfășurau pentru amuzarea publicului (iar pe atunci, romanii erau politeiști și a fost construit și Panteonul care fu dedicat zeilor). În afară de asta, sper că ai reușit să intri în acest templu roman și să înțelegi la ce cote înalte putea ajunge credința multora în acele vremuri; cât și cum erau executați creștinii până ce împăratul Constantin cel Mare a acordat în anul 313 libertate creștinismului prin Edictul de la Milano.”

*

Nu toți sunt poeți...

             de Viorica Vancu

(Premiul I Poezie, Secțiunea Specială)

Nu toți sunt poeți, nici textele lor versuri nu sunt ,

Lira lor le e moartă de vodcă și scrum.

Nu toți sunt stindard ci munte păgân

În nopțile reci se frământ, poate plâng.

Nu toți simt la fel cu inima, patimă-n gând cugetând

Condeiele lor sunt capete mii, de pai, de veci nebunii .

Nu toți luptă dârz, aștern printre lacrimi în somn beți de vin,

În numele lor n-am să vin, n-am să spun,

Căci sunteți doar vorbe purtate de vânt.

Nu toți pot curma suferințele-n vers

Și luptele aprige nicicând să le vezi

Nu toți sunt meniți să vadă de ei, de mici,

De marii, de cei slabi sau de grei.

Nu toți poartă lacrimi-n călimările reci,

Amar le e sufletul de sfat pe poteci

Sunt biete ființe uitate-n cărări,

Mânați doar în cete și-n poduri stingheri.

Nu toți sunt poeți, poeții sunt singuri , și-n numele lor,

Nu calcă pecete și nu vorbesc nici de rău.

Nu spun vorbe goale chinuite-n extaz,

Ei dorm printre stele, se trezesc rupți din rai,

Ei nu scriu pentru voi cei ce stați beți adunați,

Și nici pentru premii ori concursuri de dat,

Ei pun stropi de sânge în numele lor,

Cu patimă străbună lăsată de veghe,

Scriu șoaptă, scriu gând, scriu lacrimă,

Ce viu le cuprinde-n condeie lor.

V-ați bătut joc de liră, de poezia străbunilor, voi!

Ați cuprins puși în cete, minciuni cu strigoi,

Cuvintele voastre strecurate cu ciudă,

Purtate-n bășcălie cu tutun și fete cu humă,

Spun numele lor, de vieți încurcate,

Destine peline si de nopți zbuciumate.

Spun tot ce rămâne din inimi deșarte,

Cu glasuri ascuțite-n scrieri mizere,

Dezgustate de vin, de muieri și-arogantele grele.

Poetul e simplu și-n numele lui,

Nu caută faima și nopți cu tutun,

Nici laude mari dumnicate-n durere,

Nu caută locuri să scrie sau mese festive sau bere,

Ei scriu de oriunde și unde se pun,

Ei ating bucăți de suflet cu versuri si plâng,

Ei vindecă răni ș-alungă și ploi,

Ei scriu doruri multe, fără vorbe ca voi,

De-i citești, simți cum atingi un înger retras.

Nu dorești iar să plece, în bunul rămas.

*

Un ciudat cadou de Crăciun

                de Bogdana Baciu

(Premiul I Proză scurtă, Secțiunea Specială)

”Un câine latră din ce în ce mai tare adulmecând aerul rece de iarnă. O cucuvea țipă neliniștită din scorbura bătrânului stejar ce stă de pază lângă poarta uriașă a curții conacului familiei Martin. O siluetă întunecată merge poticnindu-se prin zăpada proaspăt așternută. Deodată se oprește icnind. Cade. Un țipăt sfâșietor bagă spaima în câinele din curte, iar acesta o ia la goană schelălăind. Apoi, tăcere. Odată cu ivirea zorilor, totul prinde viață. Razele luminează curtea întinsă și bine întreținută. Casa mare vopsită în roșu și alb pare primitoare. O ușă mare de lemn și fier face un mic contrast cu restul ansamblului. Încet, încet, totul se animă de glasuri vesele sau serioase.

   „ Marc, du-te repede la cotețe. Găinile alea porumbace or fi făcut ouă? Ia coșul ăsta să pui în el cât de multe găsești.”

   „Dar, Nana, nu mă trimite pe mine, te rog! Îmi e frică de cocoșul pintenat.”

  Nana, o femeie trupeșă, cu părul roșu prins bine la spate și ascuns sub o bonetă bine apretată, îi aruncă o privire de gheață din ochii albaștri ca marea.

„Ascultă-mă, bine, puștiule, te duci acum când îți spun eu. Doamna vrea omletă cu   legume la micul dejun și suc proaspăt de portocale.”

Bombănind încet, doar pentru urechile lui, Marc luă coșul de nuiele și ieși afară. Părul lui lung până peste urechi se zbârli ușor din cauza frigului de afară. Trase de haina subțire ce îi acoperea trupul deșirat și își îndesă mâinile, deja roșii, în buzunarele pantalonilor cam scurți. Coșul atârna greu de cotul lui stâng. Ajungând la coteț deschise cu sfială ușa și se strecură cu grijă. Găinile stăteau cuminți pe cuibarele lor din paie de fân și nici nu l-au băgat în seamă. Cu mare grijă scotea de sub ele câte un ou și îl punea în coș. De când intrase, uitase să respire. Dușmanul era undeva acolo și îl pândea cu siguranță. Când coșul era aproape plin, un pai îi atinse nasul plin de pistrui. Un strănut ca un vulcan voia să iasă la suprafață. Cu ochii roșii, plini de lacrimi, a ajuns la ușa cotețului. Când să o deschidă nu a mai putut și a strănutat răsunător. Și a început războiul. Găinile cotcodăceau înspăimântate, iar regele pintenat, apărut de neunde, a sărit pe capul lui Marc, înfigându-și ghearele în umerii acestuia. Nu i-a dat drumul decât atunci când a ajuns în dreptul Nanei, care ieșise afară să vadă de ce întârzie atât de mult timp.

„Măcar ouăle sunt întregi, măi băiatule. Îți e teamă de un cocoș. Ce fricos! Te-a zgâriat rău hoțomanul. Du-te și te oblojește.”

*

I se spunea Idiotul

(fragment)

Roman de Andreea Vancu, Alexandru Vancu, Viorica Vancu

(Premiul I Roman, Secțiunea Specială)

”...Erapuțin spre sfârșitul luniidecembrie,majoritatea cetățenilor sepregăteausăîntâmpinevenireaCrăciunuluiiarel,fiindchiar laînceputul      carierei sale, a ajutat o biată sărmană fată care, lucra că agent imobiliariar dintr-o greșeală nefericită și iresponsabilă, Mandy, fata despre careera vorba, a închiriattocmai acest apartament unui tânăr carea plecatdupă 4 săptămâni fără să plătească, lăsând în urma lui pereții stropiți cualcool, masa din sufrageriefăcută lemne de foc, câteva geamuri dinspatele apartamentului sparte, pe jos multe sticle goale și mucuri dețigară, frigiderul plin de murdărie, mâncare stricatăcare duhnea deîndată ce deschideailoculcupricinașimulte altele.

Gerardin , a descoperit-o la un colt de stradăpe o bancă. Avea părulzburlit, fără o coafură anume , o culoare incertăiar îmbrăcăminteaformată din piese care împreunăreușeausă imprime un haos totalvestimentar. Privirea îi era îndreptatăînjos iar în mâini ținea un dosarplin cu hârtii, într-o dezordineabsolută.Oprivise minute în sir dupăce o întâlni pe stradă, încercând să înțeleagă poate, ce era de neînțelesși pentru ea, cu ce a greși , cu siguranță fata, își pierduse încredereaînoameni.

S-a așezat lângă ea și îi puse, fără să o întrebe, haina lui pe umeriiînfrigurați ai fetei. De asemenea, îi luădin mânădosarul și începusă-ipunăînordinetoateactele.Văzândcăfatanureacționeazăîispuse:

-    Existaoregulănescrisăînlumeaîncaretrăim,cândavemoproblemă,orezolvăm.

-     Mă gândesc că și tu ai una, altfel nu ai staaici admirândrăhățelul de  jos.

Tot văd că te uiți la el, mă văd nevoit să te ajut, și eu, larândul meuamfostajutat,măcartustaipebancă, înseamnă că problema nu este așa  de mare, eu, însă, eram leșinat pe jos cândva, atunci când am avut și eu probleme, la  rândul meu am fost ajutat și mi-a prins tare bine .

Fata, auzind acestea, se uita spre el să vadă cine este. Observă un tânăr cu o încredere absolută ce i se citea pe chip, extrem de serios, cu spatele drept și impunător dar, părul plin de personalitate al băiatului, ținută marcată de privilegii aproape inutile în accepțiunea altora, integră și definitivă precum și ciorapii asortați cu eșarfa de la gât raportată la ciocul în loc de barbă al lui Gerardin o făcu pe fată să răbufnească în râs, asta, chiar dacă fusese extrem de supărată. Se potoli brusc și începu să îi vorbească :

-Iți mulțumesc că încerci să mă ajuți însă problema mea nu are rezolvare ...”

Îipovestitotce is-aîntâmplatapoiadăugă :

-         Nu am baniinecesarisă îi plătesc proprietarului acelui apartament,băiatul acela mi-a zis că la sfârșitul lunii îmi va plăti, m-a asigurat să amîncredere......

-          Ampierdutșichiriadeci,șicomisionulmeu,înplusmăcostăoaveretoate stricăciuniledinapartament,banipe careeunu-iam.

-        Domniță, zise Gerardin, cea mai importantă este starea dvs, mă vădnevoit să închiriez eu acel apartament, chiar mă gândeamîn ce zona aorașului să închiriezun apartament dar, este imperios necesar să îmiacceptațioferta.

-        Vă voi da numaidecât eu banii în locul acelui ticălos mizerabil care aîndrăznitsăvăînșeleîncredereașisăvăaducăînaceasta stare.

Zicând acestea, Gerardin, mersesă îi aducă banii fetei. Mai târziu,  după ce luăprânzul, cade obicei, în restaurantul preferat, mersesăvadăapartamentuldar,rămaseneclintitprețdecâtevaminute.”

*

Poarta războiului Sfânt

(fragment)

                  roman de Andrei Breabăn

MARELE PREMIU

”…Era în 9 luna lui gustar, anul 6964 de la Facerea Lumii. Boala lui Iancu se agrava de la o zi la alta. Viteazul nu numai că mergea tot mai greu, dar și limba i se împleticea în gură. A înțeles că moartea îl caută, iar răgazul lăsat să se despartă de ai săi este scurt. Trimite după cei din familia sa, soția, cumnatul și cei doi fii. Când se adună toți în încăperea unde bolea, de față cu Capistrano, care nu s-a despărțit o clipă de el le spune:

- V-am chemat la mine să-mi iau rămas bun de la voi, care mi-ați fost cei mai apropiați în viață. Am reușit să câștig bătălia cu turcii, dar boala asta văd că mă răpune și nu pot, în nici un chip, s-o înving. Se vede că e mai parșivă decât păgânii…

- Nu ai dreptate, Iancule, intră în vorbă Capistrano. Moartea nu vine de capul ei. La tine, o trimite Domnul care te iubește și te vrea mai repede lângă El. E voia Lui să te scape de viața mizerabilă de pe pământ și să-ți ofere, încă de acum, fericirea veșnică în Ceruri. Te-ar fi luat din prima zi, dar ți-a mai dat zile să te îngrijești de suflet, cum trebuie să facă un bun creștin și să-ți rânduiești averea pe care o ai, să nu rămână nimic la voia întâmplării.

- Toate astea le-am făcut dinainte, Sfinția Ta, șoptește îndurerat Iancu, având o grimasă de durere. Doar un nebun lasă sufletul pentru zilele cele din urmă, pentru că nimeni nu le poate ști sorocul. Am dat la săraci cu mult înainte, am zidit chiar câteva biserici și am făcut tot felul de milostenii, ca să nu las lucrurile astea în sarcina fiilor mei. Dar cele mai mari cheltuieli le-am făcut pentru a apăra credința cea adevărată, căreia mi-am dăruit viața și pentru care am sângerat de multe ori. Destule neajunsuri și mizerii am îndurat pentru asta. Oamenii m-au judecat pentru ce fac, puțini dintre ei m-au înțeles. Doar Domnul mi-a fost mereu alături, El nu m-a părăsit niciodată.

- Domnul e bun și drept și vede adevărul, spune Capistrano.

- În El mi-e toată nădejdea, Sfinția Ta. În El m-am încrezut în tot ce am făcut, altfel nu aș fi mers până la capăt. În numele Lui cel Sfânt am trecut prin atâtea bătălii, unele le-am pierdut, dar multe le-am câștigat. Într-o privință ai dreptate, Sfinția Ta. În noaptea asta, Domnul mi-a șoptit că mă iubește și ar vrea să fiu cu El. Acum, Atotputernicul voiește să-l elibereze pe bietul Huniade de îndatoririle grele pe care i le-a dat și să-l lase să se odihnească, să nu mai îndure osândele din această lume păcătoasă. Nu i-am cerut eu asta, Sfinția Ta, bucuros l-aș fi servit și mai departe. Cred însă că Iisus cel Milostiv s-a mulțumit cu serviciile aduse până acum și a trimis anume boala asta, ca să mă cheme mai repede la El. Eu știu că El nu mă părăsește pe mine, pentru că eu, totdeauna, în numele Lui m-am purtat și am luptat.

- Ai dreptate, Iancule, îi spune Capistrano, cu lacrimi în ochi. Domnul te iubește. În lumea asta păcătoasă în care trăim, nimeni n-a făcut atâtea pentru El cum ai făcut tu.

- Am făcut tot ce mi-a stat în putință, nu am nimic a mă învinui, îi răspunde Iancu franciscanului, apoi privindu-și fii și soția, le spune cu lacrimi în ochi:

- De astă dată, îmi iau rămas bun pentru totdeauna, scumpa mea soție. Să știi că mi-ai fost nu numai cel mai bun tovarăș de călătorie pe drumul vieții pe care l-am parcurs, ci și reazămul de care m-am susținut în momentele grele prin care am trecut, fără de care de mult m-aș fi prăvălit și azi n-aș mai fi dăruit Domnului asemenea izbândă. Chipul tău îmi rămâne întipărit în suflet ca o icoană pe care o voi lua cu mine în mormânt. Te-am iubit cum n-am mai iubit pe nimeni în viața asta, de aceea îți cer să nu mă plângi. Dacă Domnul, azi, mă cheamă la El înseamnă că are socotelile Lui.

Cât despre voi, fiii mei, al vostru este viitorul. Să luați aminte și să duceți mai departe faptele și exemplul părintelui vostru. Ele să rămână cât veți trăi întipărite în inimile voastre, iar, atunci când vă va fi mai greu, să vă gândiți ce aș fi făcut eu, dacă eram în locul vostru. Puneți mai presus de orice cinstea, onoarea, vrednicia. Chiar dacă este un drum bătătorit cu spini, e cea mai sigură cale pe care v-o recomand s-o urmați în viață, ea mi-a adus tot ce am realizat, iar acum vi le las vouă moștenire. Nu atât averile adunate, care ne dau doar puterea de a ne afirma printre oameni, cât mai ales cele înfăptuite în numele crucii și al omeniei. Ele sunt adevăratele comori pe care vă sfătuiesc să le căutați și voi. Temerea de Dumnezeu și iubirea de țară este ceea ce vă las ca moștenire nepieritoare, celelalte ce primiți de la mine, toate sunt numai darul norocului schimbăcios.

Iancu se oprește pentru câteva clipe pentru a-și trage sufletul, apoi ia o înghițitură de apă și continuă cu vocea îngreunată și vădit slăbită:

- Eu m-am împăcat cu gândul că voi pleca dintre voi. Același lucru vi-l cer și vouă. În loc să vă supărați și să fiți triști, vă cer să vă bucurați pentru mine că am scăpat de mizeriile acestei lumi. Viața adevărată abia acum urmează, ea este în Cer și nu aici, pe Pământ, unde nimic nu e sigur și statornic, toate sunt numai umbre trecătoare. Adevărata răsplată o primim acolo unde mă pregătesc eu să merg, acolo lucrurile sunt durabile și cele ce făptuim dăinuiesc în veci. De aceea vă cer din nou să nu vă întristați de plecarea mea dintre voi. În loc de lacrimi și de supărare, invidiați mai bine norocul meu, pentru că Atotputernicul și preamilostivul meu Șef, sub al cărui nume m-am războit, s-a îndurat de suferințele vechiului său serv și acum iată că-i dă odihnă, și după vechile-i promisiuni voiește să-l plătească după merit.

Dacă vreți cu adevărat să-mi faceți o bucurie la plecarea mea din astă lume, urmați exemplul și faptele tatălui vostru, cu bunătatea și gloria lui să vă înarmați! Dacă veți face așa, o să vedeți că Domnul vă va deschide calea biruinței și veți ajunge acolo unde eu nu m-am putut apropia din cauza morții mele.

Cu aceste ultime vorbe pe care le am pentru voi, vă mai cer să nu aveți încredere decât în Domnul. Oamenii sunt schimbători și te poți aștepta la orice de la ei. Voi știți câte supărări mi-au făcut mai marii acestui Regat, de aceea, dragii mei fii, vă sfătuiesc ca atunci când veți fi chemați să nu vă duceți niciodată împreună la Buda, la Viena sau în altă parte, fie că invitația ar veni chiar de la Maiestatea Sa Regală. Numai așa o să vă puteți feri de dușmani, iar neamul nostru, al Huniazilor,  va putea să meargă mai departe pe drumul pe care i l-am croit.”

Detalii

Accesări: 412

Întâlnirea preoțească din Protopopiatul Calabria

Cu ajutorul Domnului, marți 5 septembrie 2023 la parohia “Sfântul Prooroc  Daniel”din orașul Cosenza a  avut loc Întâlnirea protopopială a Protopopiatului Calabria . Întâlnirea a fost precedată de Săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, urmată de ședința și lucrările de ordin administrativ.

Printre problemele dezbătute din ordinul de zi din cadrul întâlnirii , Preacucernicul Părinte Protopop a subliniat importanța “cultivării viei pe care ne-a încredințat-o Domnul, pentru a nu fi pustiită”.  La final a avut loc o discuție liberă precedată de agapa pregătită drag de către gazda casei.

Slavă Domnului pentru toate !

Detalii

Accesări: 463

Întâlnire protopopială Abruzzo-Molise septembrie 2023

Marți, 05 septembrie 2023, la sediul protoieriei de la parohia Pescara, făcând pomenirea Proorocului Zaharia, tatăl Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan a avut loc ședința ADUNĂRII PROTOPOPIALE din ABRUZZO-MOLISE, precedată de Sfânta și Dumnezeeasca Liturghie.

Bucuria a fost întregită și de prezența în mijlocul nostru a colegilor de la Departamentul materiale al Episcopie care au distribuit materialelor ecleziastice preotilor prezenți.

Citește mai departe >>>

Detalii

Accesări: 504

Zilele Limbii Române: Un tribut adus Identității și culturii noastre naționale

În perioada 31 august – 8 septembrie se desfășoară în Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, o serie de evenimente și manifestări în cadrul „Zilelor Limbii Române în Episcopia Italiei”.

În fiecare an, în ziua de 31 august este sărbătorită Ziua Limbii Române, manifestare instituită prin Legea nr. 53/2013, după modelul sărbătorii similare „Limba Noastră” din Republica Moldova, stabilită în anul 1990. Această dată comună subliniază că, limba română, ca factor identitar, transcende granițele țării, fiind o limbă vorbită și dincolo de frontiere.

În luna august a anului 1989, Parlamentul de la Chișinău a adoptat o lege importantă în acest sens, marcând revenirea la limba română și la alfabetul latin în Republica Moldova.

Zilele Limbii Române reprezintă o ocazie de a cinsti și aprecia valorile inestimabile ale limbii noastre materne. Data de 31 august a fost desemnată oficial, în România, drept Ziua Limbii Române. Această dată servește drept amintire a importanței deosebite pe care limba română o are în constituirea identității noastre culturale și naționale. Limba română, cu frumusețea sa distinctivă și spectrul istoric, este celebrată cu dragoste și mândrie în întreaga lume, acolo unde viețuiește orice român.

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei își aduce contribuția la celebrarea limbii române prin organizarea de evenimente specifice, în cadrul Festivalului anual, „Zilele limbii române în Episcopia Italiei”. Un aspect notabil este organizarea unui Concurs de Creație Literară, care încurajează exprimarea artistică în limba română și promovează talentul literar în rândul comunitățiilor românești, care începând cu ediția de anul acesta, a IX-a, devine concurs internațional.

În această perioadă, parohiile noastre găzduiesc momente culturale, serate literare, expoziții de artă și spectacole de dansuri tradiționale românești, toate aceste manifestări având ca scop, nu doar omagierea limbii române și a tuturor celor ce au contribuit la formarea ei și la cultura poporului român, cât mai ales consolidarea culturii identitare a comunității românești din diaspora.

Limba română este, pentru noi toți, mai mult decât un mod de comunicare. Ea este legătura care ne amintește trecutul, originea și valorile noastre culturale, ne amintește că suntem o comunitate cu o limbă și o cultură de care să ne mândrim, oriunde ne-am afla în lume.

În concluzie, Zilele Limbii Române reprezintă un prilej de a celebra, dar și a păstra vii, identitatea și cultura noastră.

Pr. Dragoș Pavel