Dettagli

Visite: 387

“ Ziua mamei “ la BOLZANO

“ Ziua mamei” sau “ Ziua femeii” ar trebui sǎ fie sǎrbǎtoritǎ ȋn fiecare zi. Totuşi “ 8 Martie “ a intrat ȋn conștiința noastrǎ ca un punct de reper ȋn care ȋncercǎm sǎ ne concentrǎm sentimentele noastre faṭǎ de fiinṭele cele mai iubite: mamele noastre.

Parohia “ Izvorul Tǎmǎduirii “ a reuşit şi ȋn acest an sǎ organizeze o micǎ serbare ȋn care copiii şcolii parohiale sǎ recite poezii sau sǎ cânte anumite cântece, având ca tematicǎ mama…

Mulṭumim Domnului pentru aceastǎ zi minunatǎ ȋn care am reuşit sǎ “ adunǎm “ mai multe lacrimi de bucurie şi de emoṭie, din partea credincioaselor, care au fost prezente la bisericǎ.

Preot LUCIAN MILASAN, BOLZANO

Dettagli

Visite: 940

Activităţi catehetice în Parohia "Înălţarea Sfintei Cruci" din Roma

În cadrul şcolii parohiale, copiii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 12 ani s-au întâlnit în ultimele săptămâni pentru Atelierul de confecţionat mărţişoare şi felicitări de primăvară.

Lucrarea copiilor a avut şi o finalitate filantropică, prin organizarea unui Târg de mărţişoare, iar fondurile adunate prin bunăvoinţa enoriaşilor parohiei au ajuns la doi copii bolnavi.

Bucuria, așadar, s-a revărsat în mai multe direcții: bucuria copiilor de a meșteri cu entuziasm, bucuria creștinilor de a avea un mărțișor chiar fiind departe de țară, bucuria familiilor care au primit ajutorul și, pe deasupra, cum spunea unul dintre copiii participanți, „și Dumnezeu S-a bucurat”.

Dettagli

Visite: 808

Proiect “O taina intr-o mâna de copil”- Lodi

„O taină într-o mână de copil” este titlul proiectului pe care Parohia „Sfinții Trei Ierarhi” din orașul Lodi, Episcopia Italieși Parohia „Sfânta Paraschiva” din localitatea Slimnic, judeţul Sibiul-au inițiat în acest an, în cadrul Concursului Național Catehetic „Biserica, familia românilor de pretutindeni”.

Copiii din grupele de cateheză din cadrul proiectului înscris în concursul iniţiat de Patriarhia Română au avut întâlniri online pe platforma Zoom. Obiectivele miniproiectului au fost realizarea unei înfrățiri între cele două comunități ortodoxe prin grupurile de copii implicați și familiile acestora,  promovarea modelului de cruce Crucea potir de Slimnic și în diaspora, precum și sensibilizarea copiilor pentru a deveni “ daruitori de bucurii”.

Prin aceasta am ținut să se păstreze o legătură vie cu tradiția meșteșugului legat de sculptura și pictura pe lemn și mai ales valoarea culturală a muncii împletite cu rugăciunea și muzica. Un alt scop a fost acela de promovare a valorilor culturale românești în teritoriul italian. S-auorganizat concerte ale copiilor și a corului “Suflet românesc” din Lodi cu scop caritabil.

Câteva duminici la rând au fost inițiate în cele două parohii din România și Italia o campanie intitulată „Cumpără o cruce și ajută la Crucea aproapelui tău!”. Crucile pe care copiii supravegheați de preoții parohi George Cosmin Piţ şi Nicolae Cazacu, și de cateheții Simona Cazacu şi Vera Piț, precum și de unii părinți, au fost prezentate într-o expoziție în biserici, după Sfânta Liturghie.

Scopul miniproiectului catehetic“ O taina intr-o mână de copil”este să educe copiii în sensul ajutorării semenilor aflați în suferință, să nască o bună colaborare cu grupuri similare aflate la distanță, dar și să proiecteze viitoare colaborări și întâlniri în spațiul fizic, nu doar online, al parohiilor, ca schimb de experiență și construirea unor punți de prietenie între Slimnic și Lodi.

Activitățile proiectului conform unui calendar bine detaliat în prealabil au fost programate în fiecare zi de vineri, câteva săptămâni la rând, pe platforma Zoom, întâlniri care au născut interes pentru arta picturii, prietenii cu copii de aceeași vârsta, curiozitate fata de realitati de viața diverse, bucuria de a sta impreuna, mici și mari! . Pe lângă munca la realizare a crucilor, copiii și -au unit vocile și in muzica, piesele fiind dedicate părinților, iubirii de țara dar și Crucii aducătoare de Lumina! S-a urmărit și catehizarea prin scurte prezentări ale Evangheliei duminicale , folosindu-se planșe specifice.

Comunitățile parohiale implicate in acest proiect au susținut efortul copiilor și al familiilor acestora prin donații la colectele ce au urmat concertelor din biserică, prin aprecieri,  precum și prin cumpărarea crucilor-potir lucrate de copii. Pe lângă sumele de bani colectate cu scop filantropic și bucuria dăruirii care a animat acest proiect, se poate adăuga un element esențial care vafi«motorul» viitoarelor colaborări, anume bucuria întâlnirii lor, «puntea prieteniei» realizată virtual între copiii celor două parohii. Acest proiect a adus în fața noastră o soluție pentru a găsi în artă fărâma de liniște pe care o caută, cea care face ca sufletul să se odihnească. Astăzi este nevoie de această odihnă activă, mai mult ca orice, iar Biserica, prin Hristos, prin Cruce, într-o atmosferă de împrietenire prin  muzică,  artă, tradiții și meșteșuguri, poate fi izvor de liniște pentru cei ce și-o doresc.

Mulțumim copiilor ce au avut bucuria sa se implice in acest proiect, familiilor acestora, domnilor tâmplari Cristian, Mihai, Ion  și Dumitru care ne-au furnizat la timp crucile tăiate, colaboratorilor de cateheză care au asigurat sprijinul și  ordinea printre copiii participanți, echipei “tehnice” care s-a ocupat de montarea aparaturii, foto, filmare, blog, afișe, etc ( Teodora și Magdalena) , persoanelor de “catering” care au îndulcit fiecare întâlnire cu bucate alese. Nu in ultimul rand mulțumim preoților parohi George și Nicolae și doamnelor preotese Vera și Simona care au avut inițiativa și au menținut “voioșia” întovărășită cu munca pentru reușita acestui proiect.

Dam slava lui Dumnezeu și Îl  rugam ca și in viitor sa dăruiască inspirație și bunăvoința tuturor in fapte de mântuire !

Dettagli

Visite: 617

România. “Creștinii persecutați. Astăzi martiri”, Arcore – 5 martie 2021

În ciclul de conferințe dedicate perioadei postului Sf. Paști, organizat de către comunitatea catolică Sf. Apolinarie din Arcore, s-a înscris – la invitația acestora – și prezentarea dedicată represiunii religioase din România din perioada anilor ‘50, susținută de pr. Gabriel Popescu și Violeta Popescu. Conferința s-a desfășurat vineri, 5 martie 2021, la biserica Santa Maria Nascente din Bernate, fiind moderată de don Gabriele Villa, la care au fost prezenți credincioși romano-catolici de la bisericile din localitate, împreună cu preoții parohi, precum și reprezentanți ai comunității pastorale.

Intervenția relatorilor a cuprins două parți distincte:  una legată de contextul istoric de după al doilea război mondial, instaurarea regimului comunist în România (1945-1989) și îndeosebi perioada stalinistă, iar a doua parte a fost dedicată lecturii unor mărturii și experiențe ale mărturisitorilor creștini din spațiul românesc, care au dat naștere literaturii închisorilor comuniste, literatură care a facilitat reconstituirea mai multor momente tragice din viața oamenilor închiși în acea perioadă.

“Atât perioada regimului totalitar comunist cât și represiunea religioasă din România sunt subiecte necunoscute în spațiul occidental – a subliniat Violeta Popescu – fapt datorat lipsei bibliografiei pe această temă în limbile de circulație internațională, legată în general de istoria țării noastre (îndeosebi a perioadei contemporane, până la Revoluția din decembrie 1989), dar și datorită faptului că România, încă nu a dezvăluit toate ororile acelei perioade, multe investigații legate de gropile comune în care au fost aruncați cei morți sunt încă în cercetare din partea unor instituții abilitate pentru investigarea crimelor comunismului. În plus, Securitatea a întreprins în anul 1969 o vastă campanie de distrugere a arhivelor legate de arestări, care în majoritatea cazurilor nu aveau niciun temei legal, iar deținuții erau aruncați în închisori fără niciun proces”.  Publicului italian care a asistat la conferință i-au fost prezentate de asemenea și imagini, fotografii, documente de arhivă, vizualizate pe un videoproiector, pentru o ilustrare mai concretă a locurilor de suferință,  care unele au devenit astăzi muzee memoriale, la inițiativa unor fundații civice (ex. Aiud, Pitești, Sighet, Jilava etc.).

Violeta Popescu a ținut să precizeze faptul că publicul occidental este mai familiarizat cu noțiunea de gulag, ca fiind specifică spațiului sovietic, dar această realitate a existat pe deplin și în România, prin directivele Moscovei, care a întreținut teroarea și în țările satelit ale URSS-ului, întrucât opozanții, erau condamnați pe baza principiului “cine nu este cu noi este împotriva noastră”, iar închisorile erau în fapt centre de exterminare a opozanților. Gulagul nu a aparținut doar spațiului sovietic, ci și altor țări satelit ale Moscovei, între care și România (procentul mare al morților în închisori, lagăre, locuri de “muncă forțată” denotă această intenție a regimului de exterminare a opozanților, fie ei reali sau imaginari). În ceea ce privește represiunea religioasă, deși nu se baza pe vreo anume lege (singura acuză legală fiind “tulburarea ordinii publice” – 1953), guvernul a operat arestări în masă care cuprindeau o paletă întreagă deacuze și în special aceea care îl cataloga pe vinovat ca fiind un “mistic”, aspect care în ochii regimului însemna ceva ascuns, periculos, ceva care submina noua putere. Represiunea religioasă în România a însemnat arestări, închiderea unor mânăstiri, demolări de biserici și în special o ideologie ateistă decenii la rând, cu repercusiuni care se observă și astăzi.  Toată această represiune nu a avut efectul scontat de regim, întrucât așa cum afirma istoricul Cesare Alzati, numărul celor nebotezați a însemnat un procent neglijabil, iar credința a fost mai puternică decât acest regim totalitar”.

 “Toată această suferință, această jertfă,  această cruce, a fost asumată cu sentimentul unei credințe foarte puternice” pe care au avut acești martiri, a spus pr. Gabriel Popescu în a doua parte a seratei în care s-au citit și evocat mărturisiri de credință ale unor preoți ortodocși, intelectuali, poeți (pr. Arsenie Papacioc, pr. Roman Braga, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, etc.). Pe cât de mare a fost încercarea pe atât de mare și credința în Hristos, lucru dovedit și prin puținii supraviețuitori, care – asemenea filosofului Mircea Vulcănescu, mort la Aiud – au cerut „să nu ne răzbunați!”. Publicului prezent i-au fost prezentate și volumele în limba italiană: “Catacombe della Romania. Testimonianze dalle carceri comuniste” (1945-1964), “Jurnalul fericirii - Diario della felcità” de Nicolae Steinhardt, “Tra Oblio e memoria” de Micaela Ghițescu, volume care introduc cititorul italian în atmosfera istorică a perioadei regimului comunist, și mai ales în ceea ce a însemnat “libertatea interioară” pe care acești mărturisitori au pus-o pe primul plan, mai presus de cea exterioară, cu toții fiind exemple de viață creștin autentică, modele de curaj și inspirație și pentru noi. Îndeosebi cartea Jurnalul fericirii, a ținut să precizeze pr. Gabriel Popescu, este volumul care a schimbat viața a mii de tineri din România în anii de după revoluția din decembrie, o carte care s-a citit în peste un milion de exemplare, care este tradusă în mai multe limb, și care se bucură și în Italia de un ecou în rândul cititorilor, de recenzii în importante publicații de cultură italiene. Perioada care ne duce spre Sf. Paști, este întotdeauna foarte potrivită în rememorarea unor momente istorice, care au născut martiri și sfinți, căci modelul lor rămâne mereu actual, indiferent de epoca în care au trăit– a spus pr. Gabriel Popescu, accentuând jertfa pentru Hristos adusă de acești mărturisitori.

Este bine să ne informăm și să cunoaștem și alte spații creștine, încărcate de suferința pentru Hristos, așa cum este România, despre care avem puține cunoștințe –a afirmat don Gabrielle Villa  la finalul întâlnirii, un prilej nu doar de a cunoaște o comunitate, cât și rădăcinile ei culturale și istorice și mai ales experiența creștină de care ne putem împărtăși cu toții.