Detalii

Accesări: 823

Școala Duminicală - Verona 1

Respectând legislația italiană referitoare la limitarea răspândirii virusului Covid-19, parohia Verona 1 continuă activitățile catehetice în cadrul Școlii Duminicale. Astfel, copiii au fost împărțiți pe grupe mai mici, care să permită menținerea distanței interpersonale legale. Se prevede ca, pe viitor, fiecare copil să aibă un tutor, dintre tinerii parohiei, care să-i ofere o educație religioasă personalizată, împărtășindu-i din experiența dobândită pe parcursul anilor petrecuți în Școala și Taberele Parohiale.

Mulțumiri și aprecieri doamnelor profesoare: Elena Tărâță, Aurica Munteanu, Mirela Dudău, Eralia Manole, Loredana Nicolaescu, Angela Rață, Nicoleta Sîrbu și Iulia Tănislăvescu.

Detalii

Accesări: 754

Parohia Forli - Zilele Portului Popular

Fotografii - Parohia Forli - Zilele Portului Popular, protopopiatul Reggio Emilia II

Detalii

Accesări: 805

VI Jurnal de carantină 

~ mărturii ale preoților și mirenilor din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei ~

Memorii decantate din anul 2020, despre cel mai inimaginabil moment al planetei noastre.

Alexandra Avram Moretto,

Parohia “Sfântul Ioan Gură de Aur“- Carrara 

   Astăzi este duminică, 8 martie. La sfârșitul Sfintei Liturghii, după ce rostește Predica în care amintește și sărbătorirea zilei internaționale a femeii, Părintele, ne invită la miruit și dăruiește o lalea fiecărei fete sau femei, iar apoi urmează sărbătorirea genului feminin în “familia parohiei”, cu îmbrățișări și bucuria, așa cum eram obișnuiți la fiecare întâlnire.

   Acesta este ultimul filmuleț pe care mintea mea l-a întipărit într-o răscruce de timpuri radicale. După această amintire se frânge orice realitate cunoscută.

   Urmează o perioadă scurtă de dubii în ce privește situația sanitară în China, triumfalisme tipice comunismului în care demonstrează lumii întregi cum construiesc într-o săptămână un spital, fapt care în parte mă fac să mă îndoiesc de declarațiile oficiale, despre amploarea imediată a infecție. Pentru mine, astfel începe haosul. Guvernul italian, prima țară europeană care a declarat prezența virusului chinez pe propriul teritoriul, decide blocarea totală a circulației și a oricărei  activități, cu excepția celor de primă necesitate. Astfel, ne trezim că suntem obligați să rămânem blocați unde suntem, fără să putem avea contact cu nimeni în afara celor cu care locuim.

   La început a fost încurajator, fiindcă izolarea ne încredința de salvarea altor vieți, nu numai de propria protecție, însă cu timpul această stare de neimaginat a declanșat ce era mai rău în fiecare, iar în ce privește starea sufletească a avut nenumărate schimbări. În ce mă privește, cu o sănătate șubredă fiind, m-am încredințat că Dumnezeu ne-a înzestrat cu o nebănuită putere de a suporta

   Am avut mari frământări sufletești, având doi părinți bolnavi și înaintați în vârstă, eram foarte îngrijorată de posibilitatea de a nu îi mai putea întâlni, de gândul că vor fi singuri în caz de infectare, de ce se va întâmpla cu sufletele lor în caz de incinerare obligatorie…..

   Am folosit timpul acesta pentru a înțelege mai bine relațiile pe care le aveam, unele pozitive iar altele negative, pentru a le dezvolta pe cele pozitive iar în același timp să le elimin pe cele care par doar să se hrănească din răul omenirii pentru a-și satisface propriile complexe sau neîmpliniri. Mi-am dedicat mai mult timp pentru rugăciune și pentru cei dragi și am reușit să conștientizez și să încerc să depășesc nemulțumirile mele cu privire la acele persoane despre care credeam că au anumite calități și care mi-au dovedit că, de fapt, doar mimau aceste calități.

   Rugăciunea…. Cea mai mare bucurie în această perioadă ciudată a fost că am reușit să mă rog mai mult. Mulțumesc infinit Părintelui Armand și doamnei Preotese Elena pentru Sfintele Liturghii, Vecernii, Sfinte Masluri, Acatiste, rugăciuni la care am participat activ toți, chiar dacă nu ne-am întâlnit fizic. Este una dintre satisfacțiile acestei perioade petrecute închiși în propriile locuințe. Categoric, am simțit lipsa Spovedaniei (am încercat versiunea electronică dar fără efect în ce mă privește) și a Sfintei Împărtășaniei.

   Am suferit enorm pentru pierderile atâtor suflete și mai ales atâtor exemple de viață, fiindcă cei mai mulți dintre cei morți aveau atât de multă experiență de viață pe care din păcate am pierdut-o. Acest lucru m-a îndemnat să-i caut mult mai des și să ascult povestirile celor mai înaintați în calea vieții din propria familie. Am devenit mai bogați, fiindcă am înțeles de la tatăl meu (84 de ani) de ce bunicul meu, Dumitru, când îl auzea lamentându-se de comunism, spunea: “Nu știți să apreciați singurul lucru care contează în viață și pe care comunismul de 60 de ani (atunci) vi-l asigură: PACEA“. Despre bunicul am mai aflat că după război a fost prizonier timp de patru ani în minele de cărbuni din Donetsk, în Ucraina. Apoi am înțeles de la mătușa de 94 de ani, că acest moment istoric a fost mult mai greu decât toate celelalte încercări negative (războaie, inundații etc) pentru că ne-a izolat, ne-am despărțit unii de ceilalți, în vreme ce la alte încercări uniunea făcea forță și se depășea greul mai ușor. Se știa inamicul, se dădea zvon și se putea  interveni, se putea acționa, în schimb acum eram în întuneric și singuri. Am înțeles câte lucruri minunate câștigate acum le-am pierdut.

   Am văzut și natura minunată în plină libertate, culorile, cerul, limpezimea luminii, animalele, păsările, mirosurile, miresmele...

   Adevărat, a fost greu și mai este, dar cred că Dumnezeu și Măicuța Sa ne-au protejat neîncetat, mai ales că nu mi-a fost niciodată frică, iar când nu reușeam să depășesc ceva, mă rugam și mă încredințam lui Dumnezeu și Măicuței Sale prin mijlocirea și ajutorul Părintelui nostru cu care eram mereu în contact, fiindcă pentru mine era de ajuns să îi aud glasul și mă liniștea.

   Acestea sunt frânturi din viața trăită într-o perioadă scurtă dar intensă din 2020.

Facă-Se Voia Ta, Doamne, neîncetat, oriunde!

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi și toată lumea Ta!

P. S. Liniștea sufletească am dobândit-o făcând zilnic ceea ce ne-a îndemnat Preasfințitul SILUAN în scrisoarea de la începutul crizei. Am dat ascultare și mi-a fost de mare folos, mie și soțul meu care la început bombănea, iar după câteva zile venea singur, iar acum am rămas cu o frumoasă obișnuință zilnică.

Detalii

Accesări: 591

A II-a Săptămână Închinată Sf. Neagoe Basarab

Retrospectivă - Școala Parohială "Sf. Ioan de la Râşca si Secu" -  NEPSIS Settimo Torinese

Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Episcop Siluan și cu purtarea de grijă a Părintelui Paul, în Parohia din Settimo Torinese, au continuat cursurile Școlii Parohiale.

Săptămâna de studiu a fost dedicată Sfântului Voievod Neagoe Basarab și a "Învățăturilor către fiul său Teodosie", Tinerii NEPSIS, aprofundând alături  de coordonatorii lor Valentin și Mădălina, cunoștințe noi despre spiritualitatea și modul de viață al epocii Sfântului Domnitor Neagoe, ancorată în Scripturi și în Predania Patristică.

În cadrul cursurilor de chitară s-a continuat studiul acordurilor și sincronizarea ansamblului instrumental.

Identificând necesitățile tinerilor din diasporă, a fost inițiat de Mădălina Petraru, un nou curs de "Comunicare în Limba Română", abordând elemente esențiale de comunicare și scriere, foarte utile pentru dăinuirea și transmiterea identității românești.

Pentru o dinamică atractivă, atelierele artistice, alternează pictura cu "handmade-ul", săptămâna aceasta tinerii alcătuind decorațiuni din fir de cânepă și împletirea de metaniere.

Participantii la Atelierul de Muzică Psaltică au aprofundat noțiuni de teorie, exerciții de paralaghie, încheind cursul prin intonarea pe glasul al III-lea a Troparului Sf. Neagoe Basarab!

Mulțumim tuturor participanților și ostenitorilor, rugând pe Dumnezeu, ca pentru rugăciunile Sf. Neagoe Basarab,Să mântuiască sufletele noastre!

Detalii

Accesări: 1225

Zilele Portului Popular în Episcopia Italiei

   Identitatea unui neam se face vizibilă, se manifestă și chiar se cultivă prin câteva elemente între care cele mai importante sunt credința, limba și obiceiurile. De aceea, credința creștin ortodoxă de factură bizantină cu inflexiuni slave, limba română cu toate graiurile și nuanțele ei, dar și tradițiile moștenite de la înaintașii noștri, pline de bogăție semantică și estetică, reprezintă pentru comunitățile de români din Diaspora legături esențiale în păstrarea și transmiterea identității.

   Portul popular românesc, cu toate variațiunile lui zonale, s-a dezvoltat concomitent cu poporul român, fiind expresie estetică și practică a modului de viață și al spiritualității românului ancestral. Este o concluzie logică și necesară, cu atât mai mult pentru românii din Diaspora despărțiți fizic de ”acasă”, să-și afirme identitatea prin îmbrăcarea costumului național.

  Încă din anul 2009, cu binecuvântarea și purtarea de grijă Ierarhilor noștri, în Episcopia Ortodoxă Română a Italiei se desfășoară în mod organizat, anual, ”Zilele Portului Popular”. A doua săptămână a lunii octombrie este dedicată costumului românesc, el fiind celebrat în diferite activități și manifestări; anul acesta, deși puternic marcat de pandemie, nu face excepție: chiar dacă activitățile se desfășoară limitate de măsurile de siguranță, comunitățile de români își afirmă identitatea îmbrăcând portul popular.

„Eu nu am nevoie să cred în neamul meu. Eu știu sau nu știu. Problema nu e: ce trebuie să fac? Ci: sunt sau nu sunt în adevărul lui? Dacă eşti în acest adevăr, dacă eşti cum se cade să fii, atunci lupta nu poate avea alt sens decât atât să împiedici irosirea a ceea ce e şi, prin faptul că este, are preț. Conservare, deci, şi nicidecum revoluție şi răsturnare.Asta şi numai asta este: a fi român!”

Mircea Vulcănescu

Detalii

Accesări: 1449

Sfânta Muceniță "IUSTINA Fecioara",  sărbătorită la CARIGNANO

 Parohia Ortodoxă Română Sfântul Ierarh "Iosif cel Milostiv", Mitropolitul Moldovei CARIGNANO,  Piemonte 3 și-a sărbătorit cel de-al doilea hram al comunității, " Sfânta Muceniță IUSTINA fecioara",ale cărei Sfinte Moaște se află în Biserica noastră. În ajunul sărbătorii joi 1-10-2020 sa săvârșit Taina Sfântului Maslu la care au participat alături de Părintele paroh Ioan Sfirnaciuc, Părinții; Pr. Nicolae Vasilescu- Chivasso, Pr. Timotei Asandei- Giaveno și Pr. Livius Todirașcu- Giaveno, care a ținut un cuvânt de învățătură.

În ziua praznicului, Vineri 2 octombrie sa săvârșit Sfânta Liturghie în sobor, avândul în frunte pe Preacucernicul Părinte Protopop Marius Floricu, alături de Părintele Nicolae Vasilescu- Chivasso,  Părintele Alexandru Lincinschi- Rivarolo, Părintele Vasile David-  Novara.  Cuvântul de învățătură a fost rostit de către Părintele Paroh Ioan Sfirnaciuc, amintind de viața Sfintei Iustina, iar la sfârșitul Sfintei Liturghii Părintele Protopop a felicitat pe toți cei prezenți pentru dragostea și jertfa depusă pentru Casa Lui Dumnezeu. Ne-a onorat cu prezența domnul primar al orașului CARIGNANO, dl. Giorgio Albertino, care a adus un cuvânt de laudă comunității românești. Dăm slavă Domnului pentru toate!

A consemnat, prezbitera, Daniela Mariana Sfirnaci

Detalii

Accesări: 2083

Praznicul Acoperământului Maicii Domnului | 45 de ani de slujire ortodoxă în cetatea Milanului (1 octombrie 1975 – 1 octombrie 2020)

Acum 45 de ani, din încredințarea Preafericitului Părinte Patriarh Justinian Marina, era numit ca preot paroh al primei comunități ortodoxe românești din Peninsula Italică, Preacucernicul Părinte Traian Valdman, cel care, cu timp și fără timp, a păstorit turma încredințată spre păstorire în cetatea Sfântului Ierarh Ambrozie, Milano. Cei 45 de ani de existență au fost prăznuiți prin laudă și mulțumire adusă Bunului Dumnezeu și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prin săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii de către Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, alături de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon pe ipodiaconul Ionuț Cozmâncă, pe seama Parohiei „Sfântul Ierarh Grigorie Palama” din Como.

În data de 1 octombrie 1975, Patriarhia Română recunoștea în mod oficial Parohia „Pogorârea Duhului Sfânt” din Milano, aceasta asigurând de atunci și până astăzi, în mod neîntrerupt, pastorația fiilor neamului nostru românesc stabiliți pe meleagurile italiene. În cei 45 de ani, parohia din inima Lombardiei a alinat durerile și suferințele numeroșilor credincioși, a întemeiat sute de familii creștine și a încreștinat mii de copii. În toți acești ani, Preacucernicul Părinte Vicar Onorific Traian Valdman, alături de Preoteasa Angela, au călăuzit pe calea cunoștinței de Dumnezeu pe toți cei care au pășit pragul bisericii, cu multă râvnă, cu multă dăruire și cu multă grijă părintească, fiind părtași atât bucuriilor, dar mai ales greutăților și suferințelor care nu au lipsit în cele peste patru decenii de lucrare pastoral-misionară.

În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Atanasie a evidențiat lucrarea proniatoare a Maicii Domnului în propășirea credinței noastre strămoșești și pe aceste meleaguri, departe de țara noastră, „această primă comunitate a ortodocșilor români din Italia fiind nu numai o expresie a existenței bisericii pământești, prin primul Hram pe care îl poartă, Pogorârea Duhului Sfânt, ci și mărturie a iubirii și gingășiei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, al cărei Acoperământ îl prăznuim”.În continuare, ierarhul a dezvăluit și gândul Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, de a rândui ca al doilea Hram, de toamnă, Praznicul Acoperământului Maicii Domnului, ca semn de prețuire a milostivirii Maicii Domnului față de poporul român dreptcredincios din Italia și ca prilej de comemorare anuală a începuturilor parohiei milaneze.

La final, Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania a dat citire Cuvântului aniversar la 45 de ani de la înființarea Parohiei „Pogorârea Sfântului Duh” din Milano, transmis de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, în care au fost evocate atât câteva repere istorice din viața parohiei, însă a fost evidențiată în chip deosebit lucrarea dinamică a vrednicului ei păstor, Preacucernicul Părinte Vicar Onorific Traian Valdman, secondat de către doamna Preoteasă Angela, „comunitatea ortodoxă de la Milano cultivând tradițiile creștine, transmise din străbuni, și predându-le mai departe generațiilor care s-au adăugat, fie născute pe pământ italian, fie venite din România, devenind o adevărată „deschizătoare de drumuri” pentru comunitățile ce s-au întemeiat ulterior, atât înainte de 1989, cât și după”. Momentul aniversar a fost îmbogățit și de cuvintele de felicitare adresate de către reprezentanții autorităților civile și religioase prezente la eveniment. 

Evenimentul s-a încheiat printr-un frumos discurs de mulțumire ținut de către Preacucernicul Părinte Vicar Onorific Traian Valdman, prin care își arată recunoștința față de marea milostivire a lui Dumnezeu și față de toate persoanele care au avut un rol determinant în evoluția și dezvoltarea Parohiei „Pogorârea Duhului Sfânt” din Milano.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, păzește-ne sub Sfânt Acoperământul Tău!

Detalii

Accesări: 932

V Jurnal de carantină

 ~ mărturii ale preoților și mirenilor din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei ~

Alessandra Beldean – Forli

“Jurnal de pandemie”

   Totul a început într-o duminică din Februarie, doar ce ajunsesem acasă de la biserică și am citit pe rețelele de socializare că intrăm în carantină și o să stăm acasă o săptămână din cauza epidemiei. Am fost un pic șocată dar și fericită, pentru că aveam nevoie de o pauză, așa că nu am luat prea în serios situația (cred ca nimeni nu o făcuse inițial). Apoi, după o săptămână, ni s-a comunicat că vom sta acasă o altă săptămână, apoi o alta și săptămânile au devenit luni... Mi s-au amânat multe proiecte, și multe altele nu s-au mai făcut, iar școala a început să fie diferită; practic viața noastră se schimbase. Dacă prima săptămână am fost fericită, a doua m-am gândit mai serios la ce se întâmplă. Citind știri și comentarii pe internet, mi-am dat seama că mulți oameni nu credeau în existența virusului acesta, alții erau foarte preocupați, iar alții chiar nepăsători. Cum săptămânile de carantină treceau, am început și eu să cred că, într-adevăr, se întâmpla ceva și trebuia să fim mult mai responsabili. Eram destul de tristă când mi-am dat seama că nu mă voi putea întoarce la școală până în Iunie, fiindcă aveam multe activități plănuite, unele chiar interesante și așteptam nerăbdătoare să vină ziua în care s-ar fi întâmplat, dar nu s-au mai făcut și a trebuit să acceptăm situația așa cum era. Dar chiar dacă activitățile mele nu s-au desfășurat, pentru că n-am putut merge la școală, școala în sine nu s-a oprit, am primit teme online și am început să facem lecții pe niște platforme live. În fiecare zi stăteam de la trei la cinci ore în fața computerului uitându-mă la profesorul care ne vorbea și luam notițe așa, a fost o situație unică despre care sigur o sa povestesc și nepoților mei. În acelaşi timp, ne-a fost interzis și să mergem la Biserică, locul unde ne întâlnim cu Hristos, a fost foarte greu de suportat, dar din fericire am reușit să particip la Sfânta Liturghie acasă la preotul vecin, tot așa am participat și la Învierea Domnului. Dar chiar dacă am avut această posibilitate, mi-a lipsit Bisericuța noastră, și activitățile de acolo (Școala Parohială, Întâlnirile Nepsis, Festivalurile, etc.), dar mai ales părintele și preoteasa, care au un rol foarte important in creșterea și educația noastră, și sunt ca ai doilea părinți pentru mine și surorile mele. Cu siguranță o altă problemă care ne-a afectat pe toți, a fost faptul că nu am mai reușit să ne vedem prietenii, colegii, rudele sau persoanele care le vedeam de zi cu zi, când mergeam la școală, la lucru sau la biserică; în perioada aceasta toată lumea avea nevoie de îmbrățișarea unui prieten, nu era de ajuns un mesaj sau un apel video, avem nevoie de contact fizic. Aproape în fiecare zi plângeam, mi-a fost greu să înțeleg cum stăteau lucrurile și nu reușeam să mă împac cu faptul că pentru mult timp nu voi mai avea libertatea cu care eram obișnuită. Am realizat că și surorile mele mai mici aveau aceleași trăiri, și prietenii la fel; a fost o perioadă destul de tristă pentru toată lumea, dar am încercat să ne găsim liniștea interioară. Am exersat la pian și la chitară dar nu am reușit să mă dedic cât aș fi vrut picturii, una dintre pasiunile mele. Foarte multă liniște am găsit ascultând conferințele online ale preoților, în special ale Preasfințitului Părinte Episcop Siluan și ale Preasfințitului Părinte Atanasie de Bogdania. Sfaturile duhovnicești pentru a trece carantina cu pozitivitate, povestirile din viețile unor sfinți sau diferite argumente referitoare la viața unui creștin, m-au ajutat foarte mult să depășesc carantina și reușeam să nu mă mai gândesc la cele rele întâmplate în cursul zilei sau săptămânii. Chiar și părintele nostru a susținut Întâlnirile Nepsis în video conferințe, vorbindu-ne despre simbolul credinței, foarte important în viața unui creștin.

   Deja, când scriu aceste rânduri, putem ieși când vrem noi, dar trebuie să menținem distanță între noi și să purtăm mereu mască. În sfârșit, putem să mergem la biserică, am fost foarte fericită când au deschis-o, iar de la prima Liturghie săvârșită împreună (după trei luni) o să-mi aduc mereu aminte de momentul in care părintele s-a întors cu fața către noi rostind: “Hristos a Înviat!”, iar toți au răspuns într-un glas: “Adevărat a Înviat!”, emoția a fost aceeași ca în noaptea de Înviere. Doar masca aceasta pe care trebuie să o purtăm mereu mă împiedică să arăt celorlalți zâmbetul meu, să le arăt cât sunt de fericită să îi văd. Mi se rupe inima când văd un copilașii din biserică și nu pot să să-i strâng în brațe, să-i văd că nu mă recunosc, fiindcă am o mască pe față, și poate nici nu-și dau seama când le zâmbesc. Dar voi învăța să trec peste asta și cred că sacrificiile pe care le facem acum ne vor ajuta să ne întoarcem la normalitate mai curând.

Detalii

Accesări: 645

Retrospectivă Prima Săptămână a Școlii Parohiale "Sf. Ioan de la Râşca si Secu" -  NEPSIS Settimo Torinese

Cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Episcop Siluan și cu purtarea de grija a Părintelui Paul, în parohia din Settimo Torinese, au început cursurile Catehetico-Artistice ale Școlii Parohiale, coordonați de Valentin și Mădălina Petraru.

Tinerii NEPSIS, împărțiți în mai multe grupe, au desfășurat un program de activități, organizat în întâlniri serale de marți până sâmbătă. Două seri fiind dedicate studiului chitarei clasice și alte trei seri, Atelierelor Catehetico-Artistice, culminând cu Atelierul de Muzică Psaltică de sâmbătă seara.

Pentru dezvoltarea duhovnicească au rostit Rugăciunea Inimii, ajutați pentru nerisipirea minții de metaniere. Au fost abordate teme catehetice despre rugăciune și conduită morală, desprinse din învățăturile sfinților prăznuiți în această săptămână, o atenție deosebită, fiind centrată asupra Sfântului Domnitor Neagoe Basarab, ocrotitorul Frăției NEPSIS.

În cadrul Atelierului de Pictură, cele trei grupe au continuat schițele la proiectul mai vechi, intitulat "Mica Biblie în culori", însumând 24 de lucrări pe pânză (50×70cm), cu un deosebit impact vizual și spiritual, cu tematica celor mai importante episoade din istoria creștinismului, de la Facerea Lumii până la Judecata de Apoi.

Mulțumim tuturor participanților și dăm Slavă Sfintei Treimi, rugând pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab să mijlocească daruri duhovnicești pentru toți ostenitorii acestui proiect!

Detalii

Accesări: 1206

Prăznuirea Sfântului Voievod Neagoe Basarab și excursie cu copiii la Sacra di San Michele, la parohia Înălțarea Sfintei Cruci, Torino 2

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu și cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, sâmbătă 26 Septembrie 2020, în biserica "Înălțarea Sfintei Cruci"- Torino 2, cu prilejul prăznuirii Sfântului Neagoe Basarab ocrotitorul Frăției Nepsis, a fost săvârșită Sfânta Liturghie, precedată de Acatistul Sfântului Neagoe, la care au participat îndeosebi tinerii Neptici, cântând la strană împreună cu părintele paroh Gabriel Burcescu.

 În cuvântul de învățătură, părintele Vasile Istina i-a îndemnat pe tineri și pe credincioși, să se apropie mai mult de biserică și de învățăturile ei cele sfinte prin rugăciune și lectură.
Au fost sfătuiți în acest sens să se adreseze bibliotecii parohiale ”Sfinţii Grigorie Dascălul şi Neagoe Basarab”.  Biblioteca a fost înființată în anul 2010 prin purtarea de grijă a părintelui Lucian Roșu, în prezent numărând 2803 volume, iar abonați fiind 145 de credincioși.

 Bucuria acestei sărbători a fost întregită de tinerii Neptici, care au reprezentat parohia noastră la Congresul Nepsis MOREOM Berna, 25-27 septembrie 2020.

La inițiativa doamnei preotese Amalia Roșu și cu binecuvântarea părintelui paroh Gabriel Burcescu, duminică 27 septembrie după Sfânta Liturghie, peste 50 de copii și părinți au participat cu mult drag și bucurie la excursia dedicată vizitării mănăstirii Sacra di San Michele.

 Construită în secolul X în vârful unei stânci, aflată la o înălțime de 962 metri și la 40 de km de Torino, Mănăstirea San Michele este monument simbol din Regiunea Piemonte.
Prin peisajele mirifice care se deschid privirii vizitatorului, această mănăstire aflată sub ocrotirea Sfântului Arhanghel Mihail, este un loc de reculegere și de apropiere de Dumnezeu de neuitat.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate frumusețile și bucuriile dăruite!

Învăţăturile tale, Sfinte Neagoe, lăsate moştenire fiului tău Teodosie şi poporului binecredincios, sunt şi pentru noi chemare sfântă la împlinirea poruncilor pline de mireasmă duhovnicească ale Evangheliei lui Hristos şi la cântarea Dumnezeului Celui în Treime lăudat: Aliluia!
(Acatistul Sfântului Neagoe Basarab, Condacul al 4-lea) 

Pr. Vasile Istina

VIDEO

Tropar Sf. Neagoe Basarab - Nepsis - Torino II

Excursie la Sacra di San Michele - Nepisis - Torino II