Dettagli

Visite: 367

“Voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor…”

În calea postului spre Înviere, credincioșii din parohia Sfântului Calinic din Viterbo, cu binecuvântarea Părintelui Episcop Siluan, au avut minunatul prilej de a vedea și a se ruga înaintea Giulgiului în cara a fost îngropat trupul Domnului nostru Iisus Hristos, duminică 2 aprilie.

Copia certificată a “Giulgiului de la Torino”a fost adusă pentru câteva zile la Viterbo, ocazie pentru noi de a fii mai aproape trupește și sufletește de Patimile Domnului și de dovada Învierii Sale, “În vremea aceea, Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând.”.Ev. Luca 24, 12

Momentul de rugăciune și reculegere pentru cei prezenți a fost un bun prilej de a începe mai bine Săptămâna Sfintelor Pătimiri care ne stă înainte.

a consemnat Bianca Andreea Joian

Dettagli

Visite: 389

PS Atanasie de Bogdania: Învățăm să slujim aproapelui prin iubire

În duminica a cincea a Postului Mare, a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, 2 aprilie 2023, Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereul-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Mucenic Dasie de la Durostorum” din Ancona, păstorită de părintele Ionel Barbărasă.

Momentul de bucurie a fost marcat de primirea în dar, din partea Arhiepiscopiei Catolice din Ancona, a unei părticele din Moaștele Sfântului Mucenic Dasie, moaște care din secolul al șaselea se păstrează întregi, în grija Bisericii locale din Ancona unde au fost aduse se la Axiopolis. La momentul potrivit, ierarhul a hirotesit întru citeț, pe seama parohiei gazdă, pe un tânăr student la Extensia de la Roma a Facultății de Teologie Ortodoxă de la București.

În omilia de la Evanghelie, Preasfințitul Atanasie a vorbit despre faptul că în cele două pericope descoperim două virtuți: smerenia, prin slujirea aproapelui și iertarea, prin iubire. Lipsa iubirii în viața omului duce la pierderea esențialului trăirii în această lume efemeră și trecătoare. Suntem chemați cu toții să trăim aceste virtuți, ca să ne învrednicim de lumina Învierii. Domnul dăruiește tuturor bucuria învierii Sale, dar pentru a putea ajunge să gustăm din această bucurie, trebuie întâi să gustăm din durerea încercărilor și pătimirilor. El este Cel care a gustat moartea pentru noi, ca noi să nu mai gustăm din durerile morții, dăruindu-ne în schimba Viața.

Referitor la cererea fiilor lui Zevedeu, ierarhul a subliniat că cei doi apostoli erau preocupați de primirea unor funcții lumești, în împărăția mesianică a lumii acesteia. Aceștia nu au înțeles faptul că a sta de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului, semnifică să fii răstignit pe aceeași Cruce cu El. Cheia intrării în Împărăția lui Dumnezeu este Sfânta Crucea, urmarea lui Hristos și slujirea aproapelui prin smerenie și iubire. Locul în Împărăția lui Dumnezeu este stabilit de Dumnezeu-Tatăl, Cel care a așezat în partea dreaptă pe Maica Fiului Său, Fecioara Maria, cea care a restabilit legătura între lumea căzută și Creator, iar în stângă pe cel care L-a vestit pe Fiul Său lumii și care I-a fost Înaintemergător, pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Ierarhul a vorbit și despre Cuvioasă Maria Egipteanca, care este pomenită în mod deosebit în această duminică, a cincea a Postului Mare. Din viața ei, vedem că starea de păcat duce la îndepărtarea de Dumnezeu și la imposibilitatea de a primi bucuria harului. Conștientizarea stării de păcat, urmată de părere de rău și de pocăință, duc la asemănarea omului cu îngerii. Cuvioasa s-a rugat Maicii Domnului și i-a făgăduit că, prin bucuria închinării la Sfânta Crucea, ea își va schimba viața. De aici vedem că în orice circumstanță a vieții noastre, Maica Domnului ne aude, chiar și în starea de cădere în păcat, răspunzând cererii noastre și devenind intermediar între noi și Fiul Său. În taina vieții Cuvioasei Maria Egipteanca vedem Taina Crucii, care a despărțit viața acesteia în două: viața în păcat de viața în desăvârșire, ultima viață ducându-o la o măsură asemănătoare îngerilor.

În perioada postului, viața omului de rând se asemănă vieții monahicești. Mireanul renunță la bucuriile vieții, „îmbrăcând sacul și ungându-se cu cenușă”, luând haina pocăinței și pornind pe drumul desăvârșirii. Așadar, mireanul devine călugăr, călugărul devine înger, îngerul fiind lumina monahilor și monahii fiind lumina oamenilor de rând.

Preasfințitul Atanasie de Bogdania a amintit și despre faptul că martiriul Sfântului Dasie de la Durostorum se împletește și încununează această perioadă de post, el fiind exemplu de mărturisire a lui Dumnezeu și statornicie în credință, biruind moartea trupească și primind viața cea veșnică.

Predica ierarhului poate fi ascultată integral accesând link-ul: https://youtu.be/6Cfi9OVf6R0 

Departamentul de Comunicare și Imagine al EORI

Dettagli

Visite: 507

PS Părinte Episcop Siluan | A șasea cateheză din seria Catehezele Postului Mare 2023 - „Degustări de suflet folositoare din imnele Triodului” – Sâmbătă– 1 aprilie 2023

În seara zilei de sâmbătă, 1 aprilie 2023, Preasfințitul Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei a susținut cea de-a șasea cateheză din Postul Mare din seria „Degustări de suflet folositoare din imnele Triodului”.

În deschiderea catehezei, Preasfinția Sa a vorbit despre Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, cinstită în mod deosebit în Duminica a cincea a Postului Mare. În acest sens, după ilustrarea unui chip/model masculin al urmării lui Hristos (Sfântul Ioan Scărarul), în duminica a patra, în săptămâna aceasta – așa după cum s-a citit și miercuri seară la Canonul cel Mare –, Biserica o cinstește pe Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, înfățișând, de data aceasta, o pildă feminină “radicală” de urmare a lui Hristos. Viața Cuvioasei, consemnată de patriarhul Sofronie al Ierusalimului, care a preluat această istorisire de la Părinții din Skytopolis, arată conștiința Bisericii de a propune, în această perioadă de urcuș duhovnicesc, un model excepțional de întoarcere la Hristos, lucru evidențiat și prin ocurența strofelor dedicate Sfintei în Canonul cel Mare.

Viața Cuvioasei, înainte de convertire, a fost o experiență voluptoasă, atrasă în mod asemănător spre plăceri, precum Eva spre rodul din pomul cunoștinței binelui și a răului (cf. Facere 3, 6). Întâlnirea cu Crucea lui Hristos în Biserica Sfântului Mormânt și invocarea Maicii Domnului, ca ajutor și mijlocitoare (solitoare) pentru a putea intra și a se închina la o bucată din Sfânta Cruce, urmată de făgăduința de a se opri de la a mai păcătui, produc germenii schimbării radicale (totale) a Cuvioasei.

Preasfinția Sa a evidențiat această întoarcere a Sfintei Cuvioase, care arată incontestabil faptul că, dacă omul se pocăiește cu adevărat și continuu, din orice situație dramatică în care s-ar afla, el se poate întoarce, prin mila lui Dumnezeu, în brațele părintești ale Domnului. De aceea, Cuvioasa Maria reprezintă un chip de speranță și de lumină “învietoare de suflet” pentru omul care se însoțește  cu Dumnezeu în lupta sa cu păcatul. Domnul nu se leapădă niciodată de păcătos, ci numai de păcat, aceasta deoarece iubirea Sa neîncetată este Însăși Ființa (Fiierea) Lui. În experiența dramatică a omului căzut, Dumnezeu Însuși compătimește cu cel căzut, iar acesta din urmă suferă, nu pentru că Dumnezeu îl pedepsește, ci pentru că omul, de bunăvoie, prin păcat, se închide iubirii Creatorului și Părintelui Său.

Mențiunea Sfintei Maria în textele liturgice (imnografii) apare atestată, încă din secolul al X-lea, și formează o unitate tematic duhovnicească cu celelalte texte din slujba Utreniei, dedicate pildei bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr.

Astfel, cântările Canonului Utreniei Duminicii a cincea a Postului Mare au ca temă pocăința. În mod pedagogic, Canonul Utreniei este adresat persoanei I singular („eu”), întrucât rugătorul se identifică cu cel despre care se citește, asemenea și Canonului de pocăință.

Tema bogatului nemilostivi anticipează sâmbăta lui Lazăr. Sărăcia duhovnicească este pusă în opoziție cu bogăția lumii, iar Lazăr cel sărac de la porțile casei bogatului anticipează, în chip ascuns, învierea lui Lazăr, prietenul Domnului (cf. Ioan 11, 5. 11). Rugămintea bogatului de a fi înviat Lazăr, ca un semn puternic pentru schimbarea (ca prilej de pocăință) fraților săi, adresată părintelui Avraam (cf. Luca 16, 27-31), adeverește spusele patriarhului: „Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi” (Luca 16, 31). Aceasta, se vede și în învierea lui Lazăr de către Mântuitorul, întrucât acest semn nu i-a schimbat pe iudeii necredincioși, ci mai mult, i-a determinat să-l omoare și pe Lazăr (cf. Ioan 12, 9-11). Adevărata convertire are loc în întâlnirea, vederea și pregustarea Celui ce este „Învierea și Viața” (Ioan 11, 25), ca întoarcere din interior spre exterior, dinlăuntru spre afară.

Sâmbăta lui Lazăr, marchează încheierea celor 40 de zile de postire și inaugurează zilele de slăvire a Pătimirilor Mântuitorului, în perspectiva biruitoare a Învierii. Prăznuirea Învierii reiterează, prin excelență, evenimentul baptismal al credinciosului, ca o experiență continuă, evidențiat prin reînnoirea făgăduințelor de la Botez spre recapitularea și pregătirea propriului Paști (pesah), ca trecere și schimbare în omul cel nou, dobândit în Hristos (cf. Efeseni 4, 24).

La final, Preasfinția Sa a răspuns întrebărilor adresate de ascultători.

Întreaga cateheză poate fi urmărită aici:

https://www.youtube.com/watch?v=nzPX6FK09J0

Dettagli

Visite: 1019

Moment de bucurie la „Casa Maicii Domnului” de la Loreto | PS Atanasie de Bogdania a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie

Sâmbătă, 1 aprilie 2023, Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereul-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în localitatea Loreto, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din Protopopiatul Umbria - Marche. Slujba s-a săvârșit în cripta bisericii care adăpostește trei pereți din casa Maicii Domnului, după care a avut loc un moment de rugăciune în biserica mare.

În cuvântul de învățătură rostit cu această ocazie, Preasfinția Sa a vorbit despre Maica Domnului, Eva cea nouă, care ne dă Viața și despre momentul binecuvântat de a sluji în „casa Maicii Domnului”, formată din cei trei pereți din casa din Nazaret a Fecioarei Maria, aduși la Loreto de către cruciați în secolul XIII. În această casă, Fecioara a primit vestea nașterii Fiului lui Dumnezeu, fiind așezată mai presus de toate puterile cerești.

Sfântul Nicolae Cabasila ne spune faptul că Dumnezeu, Care căuta momentul potrivit pentru a-l mântui pe om, s-a îndrăgostit de Fecioara Maria, de puritatea, de sfințenia sufletului și de inima neprihănită a Fecioarei. Dumnezeu, Cel fără de moarte, caută să-l facă pe om să redevină nemuritor, iar aceasta se putea prin înfiere, făcându-l pe om fiu al Său. Dumnezeu se asemănă unui hoț, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, golind iadul și luând asupra Sa moartea, lăsându-ne nouă Trupul și Sângele Lui, ca noi, gustând din ele, să primim viață.

Preasfinția Sa a subliniat că, spre finalul postului ne întâlnim cu Maica Domnului, fiind cinstită de către poporul cel iubitor de Dumnezeu, în sâmbăta din săptămâna a cincea din Postul cel Mare, pentru a prăznui taina întrupării lui Dumnezeu, momentul în care Fecioara primește vestea că va primi în pântece pe Fiul lui Dumnezeu.

Întrupându-se Dumnezeu a făcut ca omul să devină nemuritor, lăsându-ne nouă Taina Dumnezeieștii Liturghii, ca atunci când gustăm din pâinea și vinul prefăcute în Trupul și Sângele Lui, să devenim părtași ai veșniciei Sale, gustând din nemurirea Domnului. Cel care face aceasta devine neam sfânt, plăcut Domnului.

Preasfinția Sa a îndemnat pe cei prezenți să caute să devină bineplăcuți Domnului, năzuind spre bucuria vieții veșnice, căutând ca atunci când murim lumii acesteia, să ne naștem în Împărăția lui Dumnezeu. Să-i cerem Maicii Domnului, ca prin mijlocirea ei, Dumnezeu să primească pocăința și rugăciunea noastră, spre a ne sfinți viața și spre a ne ajuta să gustăm din fericirea cea veșnică.

Predica ierarhului poate fi ascultată integral accesând link-ul: https://youtu.be/q7YIKmAs3GE

Loreto este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Italia. Aceasta deoarece aici se află casa în care Maica Domnului a trăit şi a primit vestea Arhanghelului Gavriil. Mai exact este vorba de trei pereți ai unei încăperi, care au fost transportați în secolul al XIII-lea din Nazaret la Loreto de către ultimii cruciați. În ceea ce privește datele istorice știm faptul că, în anul 1291 cruciații fiind învinși au fost nevoiți să părăsească Locurile Sfinte. În acest nou context, nefavorabil creștinilor, pentru a fi ferită de distrugere, casa Maicii Domnului a fost transportată mai întâi în Iliria (Croația de astăzi) şi apoi în ținutul Recanati (lângă Loreto) ca apoi să fie stabilită pe colina cu lauri (de aici numele „lauretum”, iar mai apoi Loreto). Tradiția spune că acest edificiu a fost adus la Loreto de familia Angeli (îngeri în română). Casa Maicii Domnului este astăzi adăpostită într-un edificiu, realizat din marmură, o capodoperă a artei medievale renascentiste.

Departamentul de Comunicare și Imagine al EORI