Dettagli

Visite: 910

Conferința Europeană de Medicină și Spiritualitate Creștină (CEMSC 2022) | Reportaj concluziv

În perioada 10-20 mai 2022, s-a desfășurat, la Monza, în nordul Italiei, cea de-a doua ediție a Conferinței Europene de Medicină și Spiritualitate Creștină (CEMSC 2022), bienala medicilor români de pretutindeni, dedicată personalului medical și specialiștilor interesați de valorificarea potențialului terapeutic al vieții spirituale creștine și care s-a bucurat anul acesta de prezența mai multor personalități de top din lumea medicală românească și internațională, la care s-au adăugat clerici, profesori, studenți și oameni interesați de argument, dornici fie să împărtășească participanților o parte din propriile cercetări și experiențe, fie să învețe din mărturiile și concluziile de o viață ale conferențiarilor.

Evenimentul, desfășurat în parteneriat cu Episcopia Ortodoxă Română a Italiei și cu Spitalul „Providența” din Iași, s-a bucurat de prezența Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, care a transmis participanților un cuvânt de binecuvântare, a Preasfințitului Părinte Arhiereu-Vicar Atanasie de Bogdania, care a transmis mesajul Preafericitului Părinte Daniel și a participat cu o conferință despre legătura dintre Teologia Morală și medicina, dar și a Cardinalului de Milano, Eminența Sa, Mario Delpini. A fost un adevărat maraton, intelectual și logistic în același timp, nu doar pentru faptul că a durat zece zile la rând și a fost transmis integral și online – oferind astfel posibilitatea celor care nu au reușit să ajungă fizic la Monza de a interacționa prin intermediul internetului cu cei din Italia – cât mai ales pentru numărul mare de lucrări expuse și timpul generos acordat prezentării fiecărui lucrări în parte și întrebărilor din public. Au fost zile în care prezentarea lucrărilor a început dimineața și din pricina întrebărilor venite din sală și din mediul online – care nu au făcut decât să ateste interesul sporit al participanților pentru argumentele tratate – discuțiile pe subiect se prelungeau până seara târziu, uneori chiar după miezul nopții. Un fel de „full imersion” în problematici foarte diferite, de ordin medical și nu numai, solicitante din punct de vedere intelectual atât pentru cei care ascultau cât mai ales pentru cei care prezentau și aveau răbdarea să răspundă la întrebări.

Ceea ce a oferit însă o notă distinctivă evenimentului de la Monza – comparativ cu alte evenimente de același profil – derivă tocmai din modul diferit de a privi actul medical în sine, văzut nu doar din perspectivă strict medicală, tehnică, ci adăugându-i și o dimensiune spirituală, creștină, cu tot ceea ce implică aceasta, în primul rând în relația dintre medic și pacient dar și în chestiunile de ordin etic și moral care pot să apară uneori în aplicarea actului medical. Cu alte cuvinte, s-a pus problema unei îngrijiri medicale a pacienților în care să coexiste metodele și practicile medicale cu metodele și practicile spirituale ale Bisericii. O mai strânsă colaborare între lumea medicală și Biserică, în care medicul și preotul să poată colabora, în beneficiul pacienților. Genul acesta de abordare – în care spiritualitatea vine să se alăture actului medical făcându-se apel de pildă și la rugăciune, atât din partea medicului chirurg cât și a pacientului, iar nu doar la măiestria medicului și a aparaturii de care acesta dispune – nu este nouă, ne spune prof. dr. Octavian Buda, dacă ținem cont de faptul că primele spitale, în accepțiunea modernă a termenului, au apărut în Cezareea Capadociei, sub oblăduirea Sf. Vasile cel Mare.

S-a amintit desigur de implicarea și contribuția uriașă pe care a avut-o Biserica în progresul medicinei dar și de nevoia de a reconcilia știința modernă cu teologia, după o ruptură care s-a declanșat cu câteva secole în urmă. Chiar dacă, de pildă, mărturiile despre rolul rugăciunii în vindecarea unor bolnavi sau efectele pozitive fiziologice ale rugăciunii nu pot fi acceptate ușor ca dovezi științifice ele nu pot fi nici infirmate și cu atât mai puțin ignorate. Există limite intrinseci ale metodei științifice care nu poate cuantifica și nici evalua corect acele aspecte care țin de trăirea și de simțirea personală a fiecărui pacient în parte. Prin însăși metoda ei, cunoașterea științifică actuală nu poate lucra decât cu acele lucruri pe care le poate măsura. Sunt însă multe lucruri, în special cele care țin de ființa umană, care nu pot fi măsurate și prin urmare ies de sub incidența științei, așa cum o știm noi astăzi. Deși s-au făcut progrese mari în medicină, ca de altfel în toate celelalte ramuri ale științei, complexitatea lucrurilor din lumea înconjurătoare și îndeosebi a celor legată de om face în așa fel încât cu fiecare întrebare la care aflăm răspuns, să se nască alte întrebări la care poate nu ne-am gândit anterior. Aproape că am putea spune că pe măsură ce avansăm în cunoaștere ne dăm seama că știm și mai puțin, avem și mai multe întrebări fără răspuns.

Despre această nevoie de a reapropia știința de teologie a vorbit și Preasfințitul Atanasie de Bogdania, Arhiereul Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, participant și la sesiunea concluzivă a CEMSC 2022, a cărui conferință a vizat tocmai raportul dintre Teologia Morală Creștină și Medicină. „Dialogul dintre medicină și spiritualitate constituie o șansă și o necesitate evidentă. Pasiunea pentru cercetarea științifică și dorința de aprofundare a vieții spirituale religioase sunt necesare pentru un dialog profund și îmbogățitor, care poate rodi bucuria complementarității și simțul coresponsabilității. Medicina, mai mult decât alte științe, este spațiul de interferență al științei cu spiritualitatea, scopul comun al acestei interferențe fiind acela de vindecare al bolnavului, printr-un act medical realizat cu credință în Dumnezeu, care este izvorul vieții”. De asemenea, s-a amintit faptul că știința medicală, îndeosebi psihologia și psihoterapia pot beneficia mult de pe urma integrării experienței spirituale oferită de scrierile sfinților părinți.

Nu este loc aici de a aminti în detaliu toate ideile care s-au discutat în timpul zecilor de ore prelegeri și dezbateri, însă putem aminti câteva dintre ele: s-au discutat chestiuni legate de aspectele bioetice are relației dintre medic și pacient, chestiuni legate de noile tipuri de dependență specifice societății tehnologice moderne (dependența de internet, de jocuri etc), precum și posibile metode de stopare a lor. S-a discutat despre felul în care societatea a reacționat la virusul COVID și motivul pentru care s-au proliferat fake-news-uri, în detrimentul actului medical, dar și al sănătății multora. A fost amintită în acest sens figura impresionantă a prof. Ovidiu Băjenaru, decedat din pricina virusului, în perioada pandemiei. S-a discutat de asemenea despre rolul credinței medicului în actul de vindecare, despre influența rugăciunii asupra inimii și a respirației. Două dintre cele mai de succes conferințe au fost cele ale medicului Gheorghe Cerin și a medicului Irinel Popescu, două personalități cu o experiență medicală, dar și cu o cultură teologică absolut impresionantă. S-a amintit modul în care spitalul Providența a reușit să pună în practică și să realizeze un spital creștin, realizând un pionierat în acest sens în România.

Conferința a fost un succes, dovadă participarea amplă la toate sesiunile, inclusiv sau mai ales la ultima dintre ele, unde s-au prezentat concluziile.

Această conferință nu s-ar fi putut realiza fără aportul părintelui diacon Sorin Mihalache, inima întregii manifestări, la care se adaugă sprijinul material și logistic al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și a PC Părinte Protopop Pompiliu Nacu, organizatorul la Monza al acestei Conferințe.

Pr. Gabriel Popescu – Parohia Arcore